Izgonirea din rai

Era o seară dulce-aurie
și tu nici nu știai că ne iubeam;
țâșneau din mine păsări mari, albastre
și-n vise-mpărătești te ispiteam.

Era o noapte dulce-arămie,
toți îngerii din mine se rugau,
ca să nu vezi că albi păgâni și tandri
pe trupuri diavoli blânzi ne picurau.

Era o dimineață argintie
când Dumnezeu din rai  ne-a alungat
și-am plâns ca o femeie păcătoasă
pe inocentul umăr de bărbat.

Și-a fost o zi de flăcări și cenușă,
pământu-n noi prinsese rădăcini;
eram doi trandafiri cu aripi triste
și tălpile ne sângerau de spini.

Când m-am uitat spre cer se înnorase
și Dumnezeu, cu degete de vânt,
ne aprinsese dorul ca o torță
să nu ne-nghită bezna pe pământ.

Și iar a fost o seară; pământească…
Și eu eram paharul tău de vin
și mă sorbeai cu suflet ars de sete:
un strop de miere, unul de pelin.

Iubirea alerga cu noi în dinți
și-o înduram superbi ca niște sfinți.
  

( Luiza Predescu - Izgonirea din rai )

Cand iubesti..

  

Când iubeşti o romaniţă
Rătăcită -n câmp hai-hui,
Când vezi cerul plin de stele
Doar in ochii ei căprui,
Lume nu-i să mai incapă
Intr-un univers pitic,
Chiar şi timpul se preface
Si minutu-i tot mai mic.

Uiţi ca eşti raza de soare,
Iţi uiţi drumul dintre nori
Si- ţi inlocuieşti menirea
Cu iubirea unei flori.
Ai ales mărunta cale,
Aripile ce se frâng
Si nu ştii ca sus in ceruri
Constelaţiile plâng.

( Ana Andone - Cand iubesti o romanita )