miercuri, 14 aprilie 2010

Un singur trup



Am sfâşiat cu dinţii veşmânt de complexe,



Răstignindu-ţi trecutul în urma unui proces


La care Pilat din Pont nu a avut acces.



Ni s-a desfăşurat sub ochii uimiţi


O lume nouă, pregătită să observe pădurea


Din spatele copacilor ce blocau altădată


Până şi gândurile,


Apoi am desenat cu paşii noştri trasee sentimentale


Ale căror puncte de reper au devenit


Dorurile, patimile şi păcatele redefinite.


Ne-am tăvălit prin iarbă necălcată,


Iubindu-ne sălbatec sub lumina lunii


Care picta cu rază argintie un bodypainting selenar


Pe sânii tăi rotunzi cu stele-n centru,


Iar eu am învăţat cum să nu fiu gelos


Şi să gust opera de artă ajutat de buzele crăpate.


Şiroia dragostea peste trupurile goale,


Ca un izvor smintit aflat în căutarea râului salvator,


În vreme ce pictorul celest şi-a strâns pensulele


Cu fir din coadă de cometă


Şi s-a retras discret în spatele unei perdele noroase.


Rămaşi amândoi, într-o lume nouă, pe pat de iarbă necălcată,


Ne-am făcut din nou un singur trup,


Învelindu-ne cu întunericul


De la începuturile lumii…
 
 
 
  ( Cristian Lisandru - Un singur trup )

Barbat de casa




El râde privindu-mă cum mă dezbrac de noaptea de ieri,



Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri


Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele


În podul palmei luna mi se rostogoleşte ca un bănuţ


Cheamă-mă îmi spune şi râsul lui mă îmbracă în femeie uşoară


Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători


Îşi lipeşte buzele de buzele mele ca o pecete


Timpul păşeste tiptil privind în urmă


Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune


Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile


Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,


El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva unei iubiri fără sfârşit .
 
 
 
 
 
( Valeria Tamas - El, primul barbat )

Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci..



Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci
Si eu sa-mi stiu osanda... sa te iubesc in veci,
In veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind,
De-a genelor miscare nadejdea sa mi-o prind,
Zambirea gurei crude sa-mi fie al meu crez —
Purtand in suflet moarte, tu vesel sa ma vezi.
Fii binecuvantata si fericita tu,
Copil cu par de aur, ce mintea mi-o pierdu.
Veninu-amaraciunii si anii-mi pustiiti
In cumpana usori-s pe lang-al tau caprit;
Si-n a mea socotinta ma simt atat de mic —
Tu esti odorul lumii si eu ma simt nimic.
Da, da... numai natura dreptate are-n veci,
Copil cu gura calda, cu mici picioare reci,
Caci ea-n intelepciune-i creeaza-astfel de chip
Pe langa care toate sunt pleava si nisip.
Ironic pare-a zice: nemernici ramatori,
Visat-ati vreodata asemenea comori?

Pe tine-apoi te-arata in dreapta ei mandrie:
Turband de-mpatimire, murind de gelozie,
Te vad cum al tau zambet voioasa multor darui,
Ca vesela si dulce vorbesti apoi oricarui
Si risipesti privirea-ti — cand eu pentr-un cuvant
Din gura ta cea dulce, m-as duce in mormant.
Atata de frumoasa... si tot numai femeie?
Ah, am crezut o clipa ca esti poate o zeie,
Ca marmura de rece ca treci pe langa oameni,
Din fiinte muritoare nici uneia nu-i sameni,
S-atuncea, ca in ceruri o steaua, sa te-ador —
O, dulce chip de inger si totusi muritor!
Da, muritor... blestemul al lumei acesteia:
Crezi ca te-nchini la soare s-ai adorat scanteia —
Eu caut pe-nteleptul cel mai nebun — arate-mi
O singura femeie lipsita ce-i de patemi
Si eu... eu il voi crede, in stare tot sa cred:
— Numai a ei faptura de inger dac-o vad —
Ca niciodata buza n-atinse-o alta buza,
Ca niciodata-urechea de-amor nu vru s-auza,
Ca niciodata ochii-i n-opri c-un bland repaos
Pe-o fata barbateasca... ca ea nu s-a adaos
In gandu-i sau cu fapta in randul altei vieti...
Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneti?
Spuneti ca-i ca omatul din proaspat abia nins,
Colanu-i nici o mana, ca noi, i l-a descins,

Ca gura i-i fecioara, ca ochiu-i e virgin
Si mana asta dulce, ca floarea cea de crin,
Ca nu a strans-o nimeni, ca n-a raspuns cu strans —
Ca setea de iubire pe ea n-o au atins.
Dar vai, e prea frumoasa! Putut-a sta-mprotiva
— Placerea-ademeneste, dorinta-i guraliva —
Acelor vorbe calde, soptite cu durere,
Ce aerul il umplu si inima de miere?
Putut-a impotriva atatora sa steie
Cand e asa frumoasa, cand nu-i decat femeie?
Ca toti sa fiu? ca dansii sa fiu viclean fatarnic?
Sa cumpar cu un zambet, un zambet iar zadarnic:
Viata adoratei si gingasei copile
Sa o patez cu umbra placerii unei zile
Si sa iubesc ca dansii... cand partea cea mai buna
Din inima-mi si minte i-a ei pe totdeauna?
O, tu! tu dumnezeul si viata vietii mele,
Priveste-amaraciunea-mi si spune, nu ti-i jele?
Nici astazi al tau suflet de mine nu se-ndura?
Viata-mi se nutreste din acea dulce gura,
De-un zambet, de o vorba ce mi-o arunci de mila —
Sa te iubesc atata nu e pacat, copila?
Pe maica-mea sarmana atata n-am iubit-o,
Si totusi cand pe dansa cu tarna-a coperit-o,
Parea ca lumea-i neagra, ca inima imi crapa
Si as fi vrut cu dansa ca sa ma puie-n groapa...

Cand clopotul sunat-au, plangea a lui arama
Si ratacit la minte strigam: unde esti, mama?
Priveam in fundul gropii si lacrimi curgeau rau
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;
Nu stiam ce-i de mine si cum pot sa raman
In lume-atat de singur si-atata de strein,
Si inima-mi se stranse si viata-mi sta in gat —
Dar ca de-a ta iubire tot nu am plans atat.
O, demone, viata-mi si sufletu-mi de vrei,
De ce mai stai pe ganduri, de ce nu mi le cei?
De ce ma-nseala ochiu-ti cu zarea-i, cu seninu-i,
De ce cu usurinta, atat, atat ma chinui?
Ajunga-ti... ma omoara mai bine... si destul.
De vorbe si de zambet sa nu mai fiu satul?
A mamei amintire eu unu-n stare-am fost
Sa ti-o sacrific tie si sunt atat de prost
Incat tot numai tie viata-ti multumesc,
In dar parca mi-ai da-o... si parca o primesc
Ca orbul, ca un caine, caci vezi in stare sunt
Pe praful urmei tale cu fruntea la pamant.
Si tu? Imi zambesti mie, cum altora zambesti,
Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui ca ma iubesti —
Si eu? eu sunt ca altii? Si tu vezi si in mine
Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un caine
Ce-i dai si cu piciorul si dupa ce-l desmierzi?
O, rade-ma, o, casca in fata-mi...tu ma pierzi!

Cocheta, lunecoasa, lingusitoare, rece —
Cu viata-mi sfaramata uratul tau petrece;
Si sa te vezi privita cu patima, cu jind,
Sa vezi ca cel mai tare se face om de rand,
Cu gura numai spuma se pleaca in genunchi,
— Privelistea aceasta te bucura-n rarunchi —
Sa-l vezi ca la picioare-ti se taraie un vierme
Si recea-ti ironie mai mult inca sa-l sferme.
O, cat de bine stii tu natura ce a vrut
Cand a facut zapada si diamant din lut,
Stii ce voieste dansa cu ochii-ti straluciti —
Ea vrea prin o zambire sa fim nefericiti.
Sa vad a ta faptura sa nu mai fi ajuns!
Ce demon oare-n cale-ti m-a pus ca sa patrunz —
Si de sub frunte ochii mai bine i-as fi rupt
Decat sa sorb din ochii-ti veninul ce l-am supt,
Decat sa fiu un preot la un astfel de cult,
Mai bine-mi rupeam capul s-as fi pierit de mult!
Si totusi, totusi, scumpo... de nu te-as fi vazut,
Au asta bogatie de-amor as fi avut?
Durerea-mi este draga, caci de la tine-mi vine
Si imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine;
Uraste-ma, priveste la mine cu dispret,
Sa te iubesc prin astea tu mai mult ma inveti.
Spuneti-mi cum ca fata o masca e de ceara
Si mai mult o sa creasca iubirea mea amara!

Ca-n lupanar vazut-o-ati jucand, batand din palme,
Si o sa-mi par-un inger, in gandul lui cu psalme!
Spuneti de ea tot raul de vreti sa-nnebunesc:
Ca-i hetera, un monstru, ca-i Satan — o iubesc! 

( Mihai Eminescu - Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci )

Multimi intersectate




Pun versul meu aici ca martor de voinţă



Destinului chemare... cuvântului rostit


Să nu mă prindă viaţa cu gânduri de căinţă


Că nu mi-am pus cuvântul să facă ce-am dorit






Aş vrea să fiu nebunul ce seamănă iubire


Acolo unde oameni mai cred că prin cuvânt


Putem schimba destine sau dărui menire


Putem şi altfel viaţa s-o trecem pe pământ






Nu-mi pasă ce vor crede acei ce vor citi


Pun versul să mă ierte, eu sunt al lui stăpân


De-oi trece peste moarte... eu tot aici voi fi


Căci n-am să plec vreodată dar nici n-am să rămân
 
 
( Bunget Marin - As vrea sa fiu nebunul ce seamana iubire )