Spre tine vin
purtand soarele pe umarul drept.
A ramas acolo
de ieri,
de cand tu ai aparut
odata cu mirajul trezirii mele
dintr-un somn
crezut definitiv.
Spre tine vin
ca spre a doua mea nastere.
Zambetul tau
mi s-a intiparit pe fata.
Ochii tai s-au adapostit
sub fruntea mea.
Gura ta a devenit
jumatatea absenta pana acum
a rodiei mele insetate.
Palmele tale au uitat sa mai plece
de pe fruntea mea.
Unde ma cauti ?
Sunt aici ducand cu mine
rani de dor,
tinand in mana
fluturii albastri ai noptii
in care ne atingem
doar sufletele.
Unde ma cauti ?
Sunt aici
umbland cu talpile goale
pe linistea de manastire... asternuta
intre noi.
Sunt aici cernandu-mi privirea
pe fruntea ta obosita
de asteptare.
Sunt aici sa inteleg
de ce se ivesc zorii atat de tarziu.
Sunt aici
sa te invat adevaruri
ascunse in seminte de mac.
Nu ma mai cauta !
Am devenit copia eterna
a fiintei tale.
( Lelia Mossora - Copie eterna )
