Picură noaptea din stele, vorbele goale se pierd în zorii de zi.
Ţi-am atins carnea în zadar, sufletul tău doarme în ziua cu ploaie,
Iartă-mă că las valul de mare, să treacă pe lângă credinţa de a te iubi,
Ţărmul meu singuratec aşteaptă furtuna cea mare să fie curăţat de gunoaie.
Ţi-am atins carnea în zadar, sufletul tău doarme în ziua cu ploaie,
Iartă-mă că las valul de mare, să treacă pe lângă credinţa de a te iubi,
Ţărmul meu singuratec aşteaptă furtuna cea mare să fie curăţat de gunoaie.
( Constantin Gabriel Obreja - Dincolo de nepasare )