La tine-i vara

 

Prea repede uităm ce-aveam în gând,

Sub apăsarea vorbelor de rând!

Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi…

E-atâta ezitare între paşi.

Prea repede uităm ce-aveam de spus -

Un zbor în minus, o cădere în plus…

La tine-i vară şi la mine-i frig,

Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

( George Tarnea - Reflex 108 )

Invata-ma sa ard intunecat

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.

( Ana Blandiana - Invata-ma sa ard intunecat )

Neclintit

Din adâncimi fără de margini
A răsărit pe cer o stea;
Şi trişti, nemişcători de-a pururi
Aprinşii sori priveau la ea.

De la-nceput, de când e lumea,
Izbită ea prin spaţiuri reci
Să duce-ntr-una, să tot duce
Şi să va duce-n- veci de veci.

Să scuturau, gemând prin noapte,
Din visuri deşteptaţii sori
Ca să-şi mai scuture urâtul,
S-alunge-ai frigului fiori.

Şi să uitau cu jale-n drumul
Pierdutului drumeţ acum—
O, de-ar putea şi ei vreodată
S-alerge-n veci pe-acelaşi drum.

Căci ei de la-nceputul lumii
Stau solitari în gol aşa,
Şi-n lungul cel de veci al vremii
Ei tot pe-acelaşi loc vor sta.

Dar nu ştiau că steaua-n treacăt
Îşi plânge-amarul ei noroc,
Că, de-obosită, pizmuieşte
Pe cei ce stau etern în loc.

( George Cosbuc - Din adancimi )

Imbratisare

Mana ta intinsa in fata mea

Mainile mele cuprind palma ta

Palma ta lacrimeaza de drag

In atingerea usoara ca un gand razlet.

Mainile tale adulmeca palma mea

Palma mea iti mangaie mana dreapta

Se prind si se desprind: danseaza

Palmele tale in "bratele" mainilor mele

Le-am surpins inrosindu-se usor

De dragul celorlalte,

Erau calde si inmiresmate

Cum e roua diminetii ce se cerne

In palmele ei.

Degetele noastre se impletesc

Unele in altele

Unele printre celelalte

Se ascund in spatele altor degete

Si ... se saruta sfios

Ca la prima lor intalnire.

Asa m-am trezit

Mana in mana

Degetele mele culegand

Degetele ei

In palmele noastre mult prea mici

Sa incapem amandoi.

( Romulescu Andriescu - Imbratisare )

Primavara sufletelor

Sufletele prind culoare într-o nouă primăvară, Chiar de fulgii cad într-una peste iarba ce-a mijit, Că, topiţi fiind prin căldura razelor ce-i împresoară Ei ajută ghioceii să răsară inedit... Marea cerului albastră ne aduce luminarea, Chiar în noaptea ce-ncolţeşte stelele pe bolta lui, Iar căldura dimineţii readuce dezgheţarea Sufletelor zgribulite sub puterea gerului... Respirăm o primăvară înflorită-n nemurire Dacă gândul reuşeşte a trimite peste ploi Flăcări prinse-n rezonanţe ce trăiesc doar prin iubire Şi ne-ajută a-nţelege: primăvara suntem noi...

( Carmen Florentina Frese Schmidt - Primavara sufletelor)