luni, 3 mai 2010

La tine-i vara




 


Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi…
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus…
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

( George Tarnea - Reflex 108 )

Invata-ma sa ard intunecat



Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.


( Ana Blandiana - Invata-ma sa ard intunecat )

Neclintit




Din adâncimi fără de margini
A răsărit pe cer o stea;
Şi trişti, nemişcători de-a pururi
Aprinşii sori priveau la ea.

De la-nceput, de când e lumea,
Izbită ea prin spaţiuri reci
Să duce-ntr-una, să tot duce
Şi să va duce-n- veci de veci.

Să scuturau, gemând prin noapte,
Din visuri deşteptaţii sori
Ca să-şi mai scuture urâtul,
S-alunge-ai frigului fiori.

Şi să uitau cu jale-n drumul
Pierdutului drumeţ acum—
O, de-ar putea şi ei vreodată
S-alerge-n veci pe-acelaşi drum.

Căci ei de la-nceputul lumii
Stau solitari în gol aşa,
Şi-n lungul cel de veci al vremii
Ei tot pe-acelaşi loc vor sta.

Dar nu ştiau că steaua-n treacăt
Îşi plânge-amarul ei noroc,
Că, de-obosită, pizmuieşte
Pe cei ce stau etern în loc.


( George Cosbuc - Din adancimi )

Imbratisare





Mana ta intinsa in fata mea
Mainile mele cuprind palma ta
Palma ta lacrimeaza de drag
In atingerea usoara ca un gand razlet.

Mainile tale adulmeca palma mea
Palma mea iti mangaie mana dreapta
Se prind si se desprind: danseaza
Palmele tale in "bratele" mainilor mele

Le-am surpins inrosindu-se usor
De dragul celorlalte,
Erau calde si inmiresmate
Cum e roua diminetii ce se cerne
In palmele ei.

Degetele noastre se impletesc
Unele in altele
Unele printre celelalte
Se ascund in spatele altor degete
Si ... se saruta sfios
Ca la prima lor intalnire.

Asa m-am trezit
Mana in mana
Degetele mele culegand
Degetele ei
In palmele noastre mult prea mici
Sa incapem amandoi.


( Romulescu Andriescu - Imbratisare )

Primavara sufletelor















 Sufletele prind culoare într-o nouă primăvară,
Chiar de fulgii cad într-una peste iarba ce-a mijit,
Că, topiţi fiind prin căldura razelor ce-i împresoară
Ei ajută ghioceii să răsară inedit...

Marea cerului albastră ne aduce luminarea,
Chiar în noaptea ce-ncolţeşte stelele pe bolta lui,
Iar căldura dimineţii readuce dezgheţarea
Sufletelor zgribulite sub puterea gerului...

Respirăm o primăvară înflorită-n nemurire
Dacă gândul reuşeşte a trimite peste ploi
Flăcări prinse-n rezonanţe ce trăiesc doar prin iubire
Şi ne-ajută a-nţelege: primăvara suntem noi...


( Carmen Florentina Frese Schmidt - Primavara sufletelor)