m-am speriat de-o harpă singur în pustiu
m-a luat la fugă fără ca să ştiu
era după cină seara într-o zi
nu ştiam atunci mâine ce va fi...
eu eram de strajă notei muzicale
pe un portativ, cioclul dumnitale
venea apă mare vinul mă seduce
n-a trecut o vreme şi mi-am pus o cruce
coarda am întins-o însă cred, prea tare
crunt s-a zbenguit şi-a strigat c-o doare
am luat harponul dar s-a supărat
şi-n puterea nopţii tare m-a muşcat...
şi atunci în ghiare cum putea să ţină
ma-njurat plângând fară nici o vină
am răgnit la ea fără remuşcare
să se ducă dracu`că din nou mă doare
s-a uitat flămândă de-i un gest firesc
mi-a şoptit frenetic să mă liniştesc
m-am uitat besmetic ce-o să se întâmple
mi-a albit şi barba până lângă tâmple…
am luat timpanul şi-n alămuri urlet
m-am grăbit spre casă fără nici un zumzet
am rămas la poartă să-mi curăţ noroiu
dar privesc în urmă,. harpa şi cimpoiul…
m-am trezit din vreme ca să pot pleca
adormit pe-o scenă ca şi dumneata
mi-a rămas doar visul rezemat de trepte
am jurat pe-o liră să nu se repete…
( Veanu Blajan - M-am speriat de-o harpa )
