Drum fara intoarcere

Drumul este fără întoarcere;
ne-am rătăcit în minciuni
şi am pierdut singura cheie
în amăgirile întunericului din noi.
Şoaptele gurii tale perfide,
femeie
ne fugăresc ca viespile pe amândoi
iar eu nu mai am încredere şi putere
să aprind cu iubire
nici măcar o scânteie
ca să alung devastatorul roi.
Până şi mângâierile palmelor tale
cândva vrăjite,
nu mai sunt calde şi moi,
au devenit dureroase
şi-mi ard carnea
de spasmele regretelor răscolită.
Ai înnecat într-o mare de chinuri
şi sufletesc noroi
speranţa ce a rămas neâmplinită
şi ai tăvălit cu iluzii deşarte
tot ce era mai bun în inima mea,
iar acum
fuga de tine ne desparte
şi crede-mă,
nicicând nu vom mai avea acelaşi drum...

( Remus Brad- Drumul este fara intoarcere )

Singura mea camera

în tine dorm, în tine spăl rufele
de regulă nu fac patul, îmi place că te găsesc răvăşit
cu pielea pe dos, în aval, în amonte

azi am cumpărat o sticlă de vin château de vaujelas
câteva brânzeturi franţuzeşti, struguri albi
am deschis ferestrele, mi-am scos bijuteriile

inima am pus-o pe o farfurie albă
la mine-n piept acum miroase a mormânt proaspăt săpat

tace mirată de cât aer are
se întinde, mult, mult, nu întreabă nimic
iese din cameră, iese din oraş
până la tine, până la tine
nu mai este decât un pas
o să trecem noi şi peste asta
ce-a fost mai greu a trecut
din palma stângă nu curge nimic
îmi aranjez ciorapii plasă
mă rujez trecând din minut în minut pe la
oglinda din baie
uşa este deschisă
când vei suna să spun doar „intră”
şi să stau impasibilă
ca şi când îmi era indiferent dacă vii sau nu

inima am pus-o pe o farfurie albă
în locul ei pulsează o herghelie de cai maro

din când în când mai mă uit spre ea
cuburile de gheaţa să nu se topească
totul este aliniat matematic
ştiu ce se va întâmpla
unde mă vei săruta prima dată

tu eşti singura mea cameră
în tine dorm, în tine spăl rufele
prin aer se rotesc baloane pline cu poveşti
când vrem să privim pe geam spargem câte unul

( Carmen Manuela Macelaru - Tu esti singura mea camera )

Jumatate tu, jumatate eu

Să arzi încet, iubito, în pâlpâiri feline,
Purtând la piept speranţa, pe ramura de măr,
Şi apăr-o de vântul ce cade peste tine,
Şi crede în iubire ca întrun adevăr!

Să arzi timid, iubito, în nopţile de veghe,
Când genele-ţi sunt aripi, în joacă printre nori.
Vom ghemui distanţe, întinse-n multe leghe,
Şi-n rugăciuni profane, vom arde până-n zori.

Să arzi, ca într-o floare, cu visele-n stamine,
Sărutul şi iubirea păstrează-le-n pistil,
Adună-te-n culoare şi-n irizări carmine,
Să-mi fii, în noaptea noastră, iubită şi copil.

Să arzi, doar pe jumate, şi-n clipa cea mai dragă,
Şi eu să ard, asemeni, şi în îmbrăţişări,
Să fim din bucăţele, o flacără întreagă,
Incendiind apusuri, de vieţi de căutări. 

 ( Viorel Gongu - Sa arzi doar jumatate )