Perdele mate

Te prind de margini,
ca viscolul crengile pustii.
Te prind de mijloc,
ca serile Luna intre vii.

Te prind de suflet,
cu palmele mele crapate,
Te prind de inima,
cu degete evantai rasfirate.

Te tin in memorii,
adunate in vremea din urma
Admir lumina,
cand pica alaturi de perna.

Adun privirea,
in umbra perdelelor mate,
Cuprind faptura,
in riduri delung adunate.

In bezna tacerii,
privirea alearga nebuna,
Iar visul serii,
sageti de iubire aduna.

Rasuna ceasul
diminetii, ce ne dezleaga,
Adio noapte,
ce bine e, cand esti draga.

( Gheorghe Puzdreac - De margini )

Imblanzirea scorpiei

Imblanzita sunt de noaptea
Scursa-n degradeuri fine,
Ma tot pierd adanc pe calea
Ce de ganduri mi te tine.

Inc-o zi imi bate-n pleoape
Cu taceri si cu obsesii,
Cand departe cand aproape
Fara ganduri si expresii.

Zambitoare mi-e zidirea
Nu mai am nici o o parere,
Sunt cuprinsa-n temelia
Ce o-nalti fara durere.


( Anne Marie Oprea - Imblanzire )

Dor de luna

Si ploaia vine alba, densa, calda
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele intinse
Si-un fosnet larg prin cetinis rasuna.

Alunecind printre nervuri si aripi
Ploaia patrunde-n sufletul padurii -
Si ceturi albe se preling din piscuri
Si-n ceata, insetati, rotesc vulturii.

Si vine-un ceas când umbrele pasesc
Printre copaci, ca vulpile roscate -
Când peste ramuri ploua cu-nstelari
Si totul iese din singuratate -

Un ceas când muschiul fumega usor,
Când lemnul viu, lovit de stele, suna,
Când cerului îi este dor de munti,
Iar muntilor le este dor de luna..

( Dragos Vicol - Si ploaia vine alba .. )

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

( Nichita Stanescu - Emotie de toamna )