Fericirea bate la usa,
cu paşi timizi,vreau să-i deschid,
întind măna...
un zgomot mare,asurzitor strigă:
interzis!
mă-ntorc
resemnată clădesc, reconstruiesc,
lutul moale modelez,
chipul prinde formă,
muncă zi şi noapte fără noimă,
chipul e piatră
inima-i de piatră.
-Voi magi din patru zări,
veniţi cu toţii, cu bici, cu cai,
daţi viaţă, chipului de piatră!
Seva vieţii curge,
veacul se prăbuşeşte
în trupul său,
ochii prind viaţă!
-Cine eşti tu, cu chip?
-Eu sânt Fericirea!
să vii să mă vezi în firul de iarbă,
să vii să mă vezi în floare,
să vii să mă vezi în umbra unui copac,
să vii să mă vezi în ninsoare şi ploaie.
respir, mi-e sete de aer,
mi-e sete de iubire!
Desculţă uşor mă apropii
de-a mea creaţie a sorţii.
-Dă-mi mâna fericire,
să pornim pe eternul drum,
întoarce luna pe dos,
stinge lumina stelelor,
aşterne piatra cu flori,
EU devin încetul cu încetul TU
TU eşti EU
EU sânt DA
din tot ce vrea să fie NU!
(Belean Maria Elena - Regenessis )
