Blur .. cu masura

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

(N.Stanescu - Imbratisarea )

Seductie

Se despleteşte noaptea, ademenindu-şi mirii,
Împreunând brocarturi şi umbre în ferestre,
Spumoasă urci spre mine, cu unduiri măiestre,
Lumesc păcat ofrandă, dat zeului iubirii.

Cad mantii de pe umeri, împovărând privirea,
Contraste alb şi negru de piele şi satin,
Fac sângele să fiarbă cum trece mustu-n vin
Şi buzele să soarbă din buze ispitirea.

Mi-s lacomi ochii. Mâna, descoase jartiere,
Ba dezvelindu-ţi coapsa, ba scrijelind pe pântec
O aspră mângâiere, un dezmăţat descântec,
Smulgându-te cu totul din false butoniere.

Vremelnice oprelişti încremenesc în aer,
Gem sâni sub apăsare a gurii flămânzite,
Ademeniri de carne din trupuri împletite,
Când risipite-n icnet, când risipite-n vaier.

Prelunga armonie, cu patima décor,
Descătuşează simţuri ascunse-n fiecare,
Ce ţin cât veşnicia ascunsă-n lumânare,
Iar ruşinate haine, zac vraişte pe covor.

( Oana Ovidiu - Seductie )

Electorale

Deci: intr-o zi cu nori si fum
Murii primarul cel nebun.
Traise bine si destul defunctul
L-au plans putini si n-a fost doliu.
Atunci, pandind de dupa usa, adjunctul
Vazand ca-i gol, i-a ocupat fotoliu.

Tinu discursuri si promise
Cum vine vorba, cate in luna si in stele.
Cati l-au crezut, sau cat mintise
Ne e totuna
Caci belele are si el, avem si noi
El, n-are somn
Noi suntem goi.

E necesar si nu se poate
Fara MAI MARI, n-ar fi dreptate
Firesc, caci unde ati vazut
Sat fara caini ?

Apoi au aparut alti caini,
Dulai autohtoni si lupi straini
Iar rolul lor pare firesc
Cand noi dormim, ei, ne pandesc
Asa suntem in siguranta.
Insa ciudat, in fiecare dimineata
Se inmulteste haita.

Bine bine, pana cand
Se ingroasa acest rand?
Intelegem stim ca-i bine
Sa existe cate-un caine
Insa prea sunt multi deodata
Cu ce sa hranim o haita ?
Democratia ne suge
Plapuma, nu mai ajunge.
Haita-i buna doar de gura,
La oase latra, vor friptura
Oasele, pentru catei, ca doar,
ne pandesc si ei,
Stiu sa latre, dau din gura
Asteptandla cotitura.
Cu rabdare, se-antreneaza
Zic: ‘ ce, friptura e mai breaza?’
Osul, inca le ajunge
De friptura…botu-si linge

Cam asa cu cainii nostrii
Insa ce faci cu poporul
ca acestia rod cotorul
Pe cand haita cea aleasa
Umbla cu carnita-n plasa?

Nu poti omori toti cainii
Ca ne-am omori stapanii,
Legea junglei, legea noastra
Ce daca e lege proasta,
Selectie naturala
fara norme si morala:
Dulaii tin de friptura
Celor slabi, le ploua-n gura.

Ce s-alegi?
Te faci golan
Poate-ti pica un ciolan
Iar atunci iti va fi bine
O sa fi si tu, un caine

Vreau sa iti aduc aminte
Din batrani, vreo trei cuvinte.
Stai si rumega-le bine:
E grea viata unui caine
Se imparte pe criterii
Pe cei slabi, ii iau hingherii.

( Adriana Vidroiu - Fabula )

Lingusitorii

E noapte. La o masa, plecat peste hartie,
cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie.
Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze,
zambeste o soparla din cartea lui cu poze.
Acum copilu-si pune creionul intre dinti.
"...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti."
Usor el da o foie. Si alta...Si-nca una.
Apare papagalul...paunul si pauna..
si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,
si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa?
Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere?
Se duce-n prag si striga: "E cineva?" Tacere.
Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig...inghet...
Copilule, deschide pentr-un sarman drumet!
-Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic... -Sa-ntreb pe tata!
-Nu-l intreba! Deschide ca ploua cu galeata!
-Dar cine esti? -Un vierme... -O, viermii nu prea-mi plac.
-Dar eu sunt mic...o scama...Si, cand ma fac covrig,
abia ma vezi. Hai trage zavorul ca mi-e frig!
Si i-a deschis baiatul: -Noroc si seara buna!
-Noroc...Dar unde-i ploaia? -A stat...Nu vezi ca-i luna?
Hi-hi!...A fost o gluma ca sa ma lasi pe prag...
Dar stai, nu-nchide usa, ca dupa mine trag
un vechi si bun prieten, un soricel din pod...
-Sant eu! Dar catea unde-i! Ia dami-o sa ti-o rod!
Apoi o sa dam fuga prin mese si prin blide
sa facem mii de pozne. Dar stai, ma rog, nu-nchide,
ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda!
-O bufnita? Mi-e frica! -Dar bufnita e blanda...
-Sant bufnita! Priveste in ochii mei rotunzi.
De-acum sa umblii noaptea si ziua sa te-ascunzi!
Sa fii ascuns de mama, de tata...Stai putin.
Ia mai largeste usa sa intre si-alt vecin...
-Eu! Ma cunosti. Sant vulpea. Si cred ca ma iubesti...
-Eu stiu ca vulpea strica... -Ce? -Viile?... -Povesti!
D-aca asculti de mine am sa te-nvat sa furi!
-Dar e pacat... -N-ai teama! Nu spune in Scripturi
ca apele furate mai dulci sant, mai placute?...
Si-acum...deschide-n laturi, ca vine...vine iute...
o zana fara seaman! Zambind sa-i iesi in cale
slavitei caracatiti!...incolacimii sale!
-Nu, n-o primesc! Mi-e frica! Afara!...Prea tarziu...
Caci bufnita si vulpea si soarecul suriu
dau usa de perete. Si umede ventuze
se prind in rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-nbratisare! Cum i se frange trupul!...
-Asa! Sunt desnadejdea! Acum apare lupul!
Vai! in chenarul usii doi ochi de foc se-arata...
E lupul ce ranjeste...si vine...vine..."Tata!"
Ca traznetul loveste o flacara pe lup.
Iar umedele brate de pe copil se rup.
-Tu dormi? ii spune tata. Si lectia n-ai scris!
Ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost...vis...

"Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata.
"E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata..."
Nu floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua.
Intaia ta minciuna adoce pe a doua.
Intai e o veriga, apoi un lant: robia.
Visarea trage lenea,si lenea lacomia.
Apare bautura, desfraul, furtisagul.
Si-apoi cand desnadesdea, trecand in graba pragul,
te face sa-ti curmi viata sau sa te-mbete crima,
cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna...Prima.
Minciuna e o crima! E-o crima orice pata!
Cand vine micul vierme, tu striga-n graba: "Tata!"
Prin sangele salvarii loveste-l pe dusman!
Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!

( Costache Ioanid -Un vierme mic )

Tu sa ma ierti

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

( A.Paunescu - Iertarile )

Impletitura

As vrea sa mor alaturea de tine
si timpla linga timpla ta s-o pun,
ca, ascultindu-ti gindurile bune,
sa stiu daca mai esti si-acuma bun
si fara ascunzis ca mai nainte,
si sa te-ntreb daca-i adevarat
ca nu ma mai iubesti si m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea si ma minte
c-ar fi asa, dar daca te-as vedea,
cu gura, de pe ochi si de pe gura
indepartind oricare vraja rea,
iubirea din taciunele de ura
as reaprinde-o si ne-am recunoaste,
mirindu-ne c-atita invrajbire
in suflet din cuvinte poate naste.
Si-am fi pe urma cum is doua fire
intr-o impletitura, sa nu poata
o umbra intre noi sa se strecoare
si astfel sa-mi intunece c-o pata
surisul care-mi tine loc de soare.

( M. Isanos - Invrajbire )