Un strain

Sunt un străin în propria existenţă… Rătăcesc fără busolă pe drumurile bătătorite al vieţii mele, fără să am niciun sentiment de deja-vu… Dacă o să mă întrebaţi unde merg, vă voi răspunde „Către mine”, dar paşii mă poartă din ce în ce mai departe şi nu ajung niciodată la uşa sufletului meu. „Destinatarul necunoscut”, râde poştaşul şi îmi lasă în cutia poştală factura pe care trebuie să o plătesc pentru bucuriile mele, pentru eşecurile mele, pentru speranţele transformate în nori călători… Mă apasă lipsa de orientare şi devin, cu fiecare zi care trece, un călător împovărat de grija că fiecare oprire nu înseamă altceva decât o altă plecare către nicăieri. Sunt un străin în propria existenţă… Îmi poate spune cineva care este drumul către mine?! 

( Cristian Lisandru  - Un Strain )

Concluzii

Apăsase clanţa cu sfială… Existase şi o oarecare doză de teamă, evident, probabil acea îndoială care lasă în atmosferă fiori reci tocmai pentru că părăsirea unei stări cunoscute, în care până şi sentimentele sunt aşezate în ordine, precum cărţile din bibliotecă, nu poate fi efectuată brusc. Ieşirea din propria cochilie călduroasă, protectoare, implică şi strângeri din dinţi şi momente în care ai dori să renunţi la… eliberare, dorită, de altfel. Creierul – laborator de idei şi imagini, după cum spunea Eminescu - procesează intens, analizează diferitele variante, aduce sub microscop de gând o evoluţie ulterioară a evenimentelor, cu toate necunoscutele ei înşirate pe o sârmă invizibilă. Totuşi, apăsase clanţa. Cu sfială. Iniţial. Apoi cu mai multă fermitate. Aşa ieşise din cameră. Sau din ceea ce fusese până atunci. Păşise în altă cameră sau în ceea ce urma să fie. Prima mare surpriză fu liniştea. O linişte binefăcătoare, consistentă, vâscoasă, pe care nu o mai simţise de multă vreme. Aţi trăit vreodată momentul în care ai senzaţia că atingi liniştea cu buricele degetelor? Dacă da, atunci sunt convins că senzaţia de catifelare profundă este de neuitat. Nu trântise uşa atunci când plecase. O închisese uşor, ca să nu trezească din somn amintirile adormite, învelite până sub bărbie de pledul călduros al respectului pentru ceea ce fusese frumos. Apoi privise înainte. Şi trăsese liniştea în plămâni, cu aviditate…

( Cristian Lisandru  - Liniste )

Definitia unui strigat

Ti-as spune ceva,

despre noi,

despre zapada de-afara,

despre dragostea mea.

Ti-as spune ceva,

orice,

numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.

Ti-as spune ceva,

ce-ai stiut,

sau ce stiu,

dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi

si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

( Octavian Paler- Definitia unui strigat )

Clear my present

Sterge-ti lacrima din gene, lasa-ti ochii tai senini
Si nici urma sa nu fie c-ai fi plans sau ca suspini.
Zambetul de ironie pe-a ta fata sa se vada,
Pret sa nu pui pe nimica ea si lumea sa te creada.

Nu cata prin duiosie, nimicindu-te pe tine,
Sa`mblanzesti oameni si soarta si s-ajungi la vre un bine ;
Geniul ce domneste-n lume este geniul cel rau
Si decat sa fii victima mai bine sa fii calau!  

( Veronica Micle - Sterge-ti lacrima )