Mai..

Mai miros a tine, mai miroşi a mine,

o să vină vremea să ne şteargă ea,

încercare aspră, misiune grea,

nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare

te umpleai de mine, iarăşi te vîna,

azi rămîi cu moartea, trista, blînda mea,

eu rămîn cu pielea scînteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sînt plini

de-ale tale lacrimi pînă în călcîie,

dragoste finală, moartea mea dintîie,

floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine -trist şi dureros

Prin al cărnii noastre-mpreunat miros.

( Adrian Paunescu - A tine, a mine )

..and start

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

( Lucian Blaga - Vei plange mult ori vei zambi?)