Femeie, ieşi, în legea mea, afară,
Mi s-a făcut, cumplit, de primavară.
Lasa-ţi zâmbetele şi poartă-mi sâmbetele
Peste sânii tăi goi. Femeie,
Acoperă-i pe amândoi.
Umblă din umbră! Piei...
Întinse şi moi peste luminile ochilor mei.
Femeie, muzica bătăilor inimii tale
Mi-a făcut clape din pleoape.
Şi, pur şi simplu, nu mai încape.
Femeie, dragostea mârâie
Şi trage de lesă, să scape.
Auzi-o cum sfârâie.
Femeie, creatură parazită,
Mi-ai infestat cultura cu ispită.
Mi-ai răsturnat de pe pereţi martirii
Mi-ai decupat din tatuaje trandafirii
M-ai schilodit, m-ai frânt, m-ai scos din pepeni,
Mi-ai rupt nedelicat pilaştrii ţepeni,
M-ai cocoşat, m-ai schingiuit, m-ai stors
Ca pe un pumn de lână dat la tors.
Femeie, nu sunt piatră, nu sunt lut.
Cu piatra n-o mai luai de la-nceput.
Sunt carne, sunt, şi haina de pe os.
Si slut eram.
Tu m-ai făcut frumos.
Auzi, femeie, ieşi în legea mea afară,
Să te recuceresc a mia oară...
( Alexandru Ciochia - Din priviri )
