Haiku

 

Doamne, în mine
Mai umblă o pasăre
Lovită de zbor. 

( Constantin Paun - Haiku )

Ruta

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

( Adrian Paunescu - Eu sunt eu )

Bagaje

 

în imensul dintre buze se deşiră curcubeul
din baba oarba de-a tine cu mine
se arcuieşte fericirea noi
atât de simplu o joacă de-a râsul cu ochii
ne tragem sufletul în liniştea ca o duminică

Prin dicţionare se zvoneşte inexistenţa
unei creaţii mai măreţe. dor ochii
fuziune unde în mod normal începe noaptea
dimineaţa se deschide-ntr-un scâncet
gângurit dulce te înalţi în zi
între mama şi tata

una ţie, una mie
ne câştigăm şi ne pierdem
o mână tu, o mână eu până se epuizează aşii
apoi scrabble la nimereală interpretăm
ultimul cuvânt e lung ca o singurătate
litera ta, litera mea

mimă cu rândul
ninsoare de gesturi pe timp de noapte
ghicitul e imposibil se alunecă după prima suflare
spate în spate încălzeşte golul
preaplinul ne-atingerilor disimulează foamea
opus se fâlfâie spre ţările calde



nu suntem phoenix mereu câte 4
ne împachetăm elegant cu altcineva

( Dana Marinescu - Anotimpuri )