Mult prea mult

Cand ai sa te-ntorci, intr-o vara
Mult prea mult frig voi avea in priviri
Si raspunsul meu va cadea pe seara
Sa creasca o noapte peste lungi amagiri.

Am meritat toata razbunarea,
Insa mult prea mult te-ai razbunat
Parca zece vieti aveam, nu una
Si la cosul mortii viata mi-am aruncat.

Refren:
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult viata noastr-a trecut,
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult nu mai pot sa te-ascult.

Nu sunt trist, nici vesel, sunt o umbra care
Nu gaseste drumul prin labirint
Cade ploaia rece pe obrazul plans de sare,
Pe suflet ranit am armura de-argint.

Mai aud un clopot care-mi bate-n luna
Si mi-aduc aminte in tot de chipul tau
O poveste care-ncepe sa apuna
Ploua spre-naltïme, eu ma-nalt spre hau.

( Emeric Imre - Mult prea mult )

Invata-ma sa ard intunecat..

Lasa-ma sa m-aprind de întunericul tau,
În lumina feroce
Învata-ma sa ard întunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.
Sau,
Si mai bine,
Da-mi o samânta de întuneric,
S-o îngrop în pamânt
Si-nvârte mai repede anotimpurile
Sa creasca,
S-o seaman din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci paduri si lanuri,
Crânguri, livezi, pajisti si codri de noapte.
O bezna tandra
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumosi, nici buni,
Ci doar singuri,
Si nemaitrebuind sa privim,
Închizând ochii, am putea vedea. 

( Ana Blandiana - Invata-ma sa ard intunecat )

Sarut descult

Teiul dragostei-
sărutul umblă desculţ
tineri de mână.

( Henriette Berge-  Indragostiti )

Liniste in suflet invins

Toamna a facut inimi de aur fin foi ...

Nici o vorba, nici un glas. Liniste tarzie.

O pasare se face mica, in cerul ce-o sa fie alb de ploi.

Inima, potoleste-ti zbuciumarea.
Pamantu are odihna pentru toate.
Ceru din slavi innorate,
imparte uitarea.

Liniste in ogoru unde samanta vegheaza,
liniste in sufletu invins,
liniste pe foile ce s-au desprins
si in steaua care sta sa caza.





( Adrian Maniu - Glas de toamna )

Macel de frunze

făcusem din toamna asta un măcel de frunze. aveam treabă
pe dealuri ardeau focuri rotunde.

încercam viața cu dinții fără să ne întrebăm dacă o doare
undeva se spărgeau boabe de struguri. îmi venea să strig
de fiecare dată când te desprindeai din trupul meu
urletul se rostogolea în pietre.

ar fi fost un dezastru
să te las în urmă să te las din mine
chiar și pentru o singură clipă
încremenirea ar fi fost definitivă
doar știm că lumea stă
numai și numai în felul cum devorăm toamna
cum ne sfâșiem în feamătul ei aromat și postum. 

( Ioana Negoescu - Macel de frunze ) 

Blanda nebunie

Blanda nebunie mare

Pe un munte plin cu soapte

Te cuprind si cu o mare

Ma desprind in calda noapte.

Ne privim si in tacere

Alungam pe drum de mare,

Luna noastra cea de miere,

Strecurata pe sub soare.

Intr-un colt nedumerirea,

Sta ascunsa si vegheaza,

Stalpii albi ce-ngroapa firea,

Legilor ce guverneaza.

Brate-ntinse spre altare,

Finisate-n alb prezent,

Totu-i falnic in chemare,

Brate-ntinse spre absent.

Te cuprind cu marginirea,

Diamantului ranit,

Te cuprind cu amintirea,

Ultimului om venit.

( Gheorghe Puzdreac - Blanda nebunie  )

Cantec de drum

Cand am pornit, stiam doar ca-i departe
Si-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu stiam
Caci nu-l gasisem inca-n nici o carte.
Pe drumuri lungi si vechi, batatorite
De-atatia multi porniti -naintea mea,
Am colindat calauzit de-o stea —
Icoana unei lumi intrezarite,
Dar intr-o zi o fata — bat-o focul —
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
— Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit
Si nu mi-as fi vandut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu - Cantec de drum )

O toamna cu miros de duca

Pregătim în doi viaţa de apoi,

Ca să ne iubim pe pat de brumă,
Râd şi mă închin, scufundat în vin,
Iar chefliul Bachus mă îndrumă.

Conspiraţii mari, conspiraţii mici,
Toate înfloresc şi se usucă,
Îţi ofer, prin vis, fructul interzis
Şi o toamnă cu miros de ducă.

Mă ridic la cer, mă întorc şi sper
Că voi fi un sculptor de cuvinte,
Metaforic mor şi, întâmplător,
Învierea o exclud aminte.

Tu să fii mereu un al doilea eu,
Spre a-mi da putere prin dezastre,
Eu voi fi nebun, asta pot să spun,
Vindecat de gândurile noastre.

Absolut firesc, spun că te iubesc
Cu o forţă impresionantă,

Chiar dacă acum, pe acelaşi drum,
Urlă viaţa-n mine, disonantă.

Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar,
Fă-ţi un şal din coadă de cometă,
Îţi promit să cânt şi să te încânt
Cu o melodie desuetă.

Oamenii bat nuci, tu să nu te duci
Înainte mea, în altă lume,
Te-am visat plângând, lacrimi depănând

Printre toate grijile comune.

 

 

((Cristian Lisandru - Congruenta )

j

In soapta

De soapta-ti m-am atins,
de ea,
Ca "vino-ncoa"_
de-o asteptare.
Era zgarcita gura ta,
Insa de-ajuns
sa ma-nfioare.

Cuvinte multe spuse-au fost?
Ori iti fuse-se vorba muta?
Nu slovele acum au rost,
Al meu dor
soapta iti asculta.

( Svetlana Lupu - Soapta )

Portret sau X si 0

Poemul acesta se scrie tîrziu
când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu ...

... dau să ies, dinlăuntru prin gură
si mă lovesc amarnic de dinti ...
ce frumosi mai eram si ce cuminti
cu raiul aproape, la o azvîrlitură.

Numai să vii odată duduie
să-mi bati portretul în cuie.

( Dan Galbina - Portret )

Drum si lumina

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele 

( Octavian Paler  )