Povesti

Deschid pumnii şi poveştile o iau la goană, fericite şi libere.
Deschid ochii şi din mijlocul lor îmi zâmbeşti tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveştile.
Nici până la tine nu pot ajunge şi-ţi fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauţi, mă urmăreşti.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveştile mele sunt încă tinere,
nu le poţi lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îţi dau dreptate. Uşa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi şi pe mine?
Nu înţeleg nimic. Nu înţeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînţelegere.

N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.

Undeva se aude un ceas.
Tac.

( Alina Dora Toma - Povesti )

O să te muşc de umeri până îţi va da soarele

 

pe masă au rămas câteva discuri de pâine

şi două petale de crizantemă căzute din ochiul lui shiva

dacă le-aş pune pe gramofonul bunicii

ţi-ar ademeni glasul pe geam

iar vocalele tale prelungi i-ar şterge praful lăsat de umbre

o să caut prin pod paleta veche şi culorile

ca să înmoi cu ulei pe o pânză ostiile nărăvaşe ale toamnei

ne vom ţine de mână păşind prin mireasma lor

ca nişte matadori ce le înfig curcubeul în greabăn

în cana de lemn o să pui lingurele

în vârful lor cercurile de grâu ca nişte aureole de sfinţi

vor arde la rădăcina speranţei

între noi se ridică un abur complice şi proaspăt de cafea citadină

boabele ei sunt pârjolite de arşita betonului

snopul de linguri bate darabana în ulceaua de lut din bucătărie

dincolo de fereastră oraşul îşi întinde oasele adulmecând răsăritul

în ceaşca asta tu ai putea fi clavicula umărului meu stâng

lumea este un zaţ într-o ceaşcă mai mare în care uneori tu apari

aidoma unei dâre albe care se întinde

scară invizibilă pe meterezele-i de porţelan

trasăm împreună o linie care desparte prezentul

între vara cu piept de fată mare

cu o vioară în spate ca o tolbă plină de săgeţi verzi

şi ziua aceasta ce-şi scoate floarea-soarelui la mezat

am putea să o răscumpărăm

apoi ţintuind-o în colbul lunii

să o frângem ca pe o franzelă cu patru armăsari

răstignind frumuseţea ce ar sătura gurile flamânde ale roţilor

te simt deasupra mea învârtind osiile unei constelaţii

sunt un trup incomplet fără tine draga mea!

să ne ascundem sub fân într-o căruţă ce râvneşte asfaltul citadelei!

iar petalele de crizantemă ascunse în sân

de privirile funcţionarilor grăbiţi

la întâlnirea cu prima chenzină

vor şterge suav ultimul vinil

al patefonului din memoria mansardelor

( Laurentiu Belizan - O să te muşc de umeri până îţi va da soarele )

Fericirea se ascunde..

fericirea se ascunde

printre buzunarele sufletului

o cauti mirat stii ca e acolo

e un joc nesfarsit

de-a v-ati ascunselea

degetele ating suveniruri

intalnirea
garoafa sangerie

buzele inspaimantate de iminenta unui sarut

ziua in care te-ai impiedicat 

de tine insuti

(o cicatrice pulseaza dureros

pe tampla dreapta )

ai murit  pe jumatate

te-ai abandonat temporar

pentru a te reintalni prin carciumi

ametit de ganduri seci

si de propriile fumuri

fericirea se ascunde

prin buzunarele sufletului

atat de aproape 

atat de departe

jocul continua

( Cristian Lisandru - Fericire )

 

Hei, s-a facut dimineata!

În ziua a paisprezecea am pornit în căutarea centrului pământului

eram doar o copilă şi boţeam cuvinte
scrijeleam peretele odăii albastru-furtună cu unghia
îmi îngropam degetele în paginile cărţii cu gust de vopsea
prin fereastra mică un nor căpăta pe rând forme bizare
spinarea unei pisici albe
barba deasă a unui mag
sforile unei păpuşi-copac mânuite cu măiestrie

ieri am simţit mirosul crinilor sălbatici pe tâmplele tale
ştiam că-mi vei aduce o salbă de dantelă veche
şi mărgele aurii
am aripi la capătul silabelor acestea mi-am dorit nespus
să adorm un somn fără vise să păşesc
la marginea zidurilor care mă înspăimântă
să-mi bat frica pe umăr
hei s-a făcut dimineaţă mi-eşti ca întunericul prin vene
ultim

iubesc toţi bărbaţii femeilor triste de pe strada cudouănume
în nopţile cu lună plină
sunt sora ta geamănă vânătoareo de stele şi port
binecuvântat surâsul tău deasupra inimii
ziua cea sfântă duminica lui azi 

( Alina Emandi -Vanatoarea de stele )

De cu zori

Prin somn, lumina unui vis
Tresare-n zambet paradis
Trec clipe mari cu pasi enormi
E de cu zori.Mai dormi, mai dormi

Mai dormi un pic pana ce marea
Isi schimba cantul si culoarea
Si pescarusii pe catarg
Cu limpeziri sosesc din larg.

Mai dormi putin pana ce plopii
Isi vor scutura de plans toti stropii
Si n-or mai sti vreo lacrimare
Spre cat ne fi-va departare

Mai dormi pana ce vantu-aduna
Vreo doua aripi de furtuna
Si cuib de dragoste ne face
Seninu-n ele sa se joace

Pana ce eu voi presara
Fiori de drag in calea ta
Si n-oi mai sti cu cat iubit
Ti-am pregatit acest trezit.

Pe-acest frumos sfarsit de noapte
Eu sunt de tine doua soapte
Ca-ntr-o vecie de splendori
Sa-ti spun: "mai dormi, e de cu zori!" 

( Benone Burtescu - De cu zori )

Iarna stelele

Iarna stelele

Sunt atat de departe,

Ca nu poti sa le vezi

Prin singuratate.

Iarna marile

Sunt atat de straine,

Ca nici cursul izvoarelor

Nu li se cuvine.

Iarna mortii 

Sunt atat de reci,

Ca ingheata pamantul

Emisferei de veci.

( Ana Blandiana - Iarna stelele )