Zadarnicie

Drumul până la tine
e un curcubeu născut din furtună.
La capătul lui mă aşteaptă
zâmbetul tău resemnat,
şi ochii trişti
ca două călimări negre cu cerneală,
şi braţele deschise precum
crengile de zarzăr înflorit toamna, târziu.
În îmbrăţişarea lor
îţi simt parfumul ca pe o vrajă
şi alunec uşor în lumea ta.
Dar acolo chipurile toate poartă măşti
şi lupt din răsputeri
să răzbat printre ele.
Tu nu mă vezi.
Nici nu ai cum.
Te-ai obişnuit prea mult să trăieşti
înconjurat de măştile tale, încât,
un chip de femeie fără mască
nu te-ar putea dezamăgi decât…

( Carmen Sofianu - Zadarnicie )