Pareri de rau

 

Fără tine să fiu
complet fără tine

şi încet
să încep să uit
cum a fost cu tine
complet cu tine

şi apoi pe jumătate
jumătate cu şi jumătate fără

şi la sfârşitul sfârşitului
complet fără

(  Erich Fried - Ce-a fost asta? )

Trafic

Trenul pleacă din nou din gară
Încet ca şi atunci
Când vântul îţi scutura părul
Iar tu mă priveai tristă
Făcându-mi fără încetare cu mâna.

Gara se micşora pentru mine
Până când s-a pierdut
Undeva între holdele de grâu
Între păduri.

Era o călătorie ca oricare alta
Din care nu voi mai reveni
Niciodată pentru tine...
Mi-aş fi luat poate rămas bun
Dar nu am putut atunci...
...

Să nu crezi c-am uitat,
În fiecare clipă mi-am amintit
De acea gară plină de praf
De trenul care pleca încet
De mâinile tale mici care-mi urau
„Drum bun”...

( Marian - Drum bun )

Rugaminte

 

Arunca-ma departe,
printre idei si vise,
prin nori de sfinte soapte
si lumanari aprinse.

Din ganduri fa-mi biserici,
din suflet fa-mi altar,
din amintiri, icoane,
gaseste-mi avatar
sa-mi spuna despre viata
cand moartea mi-a ajuns,
sa ma ridice-n ceata
cand golul m-a rapus...

Resusciteaza-mi suflul!
Nu stiu sa mai respir.
Ascute-mi firea-ntreaga,
caci am uitat sa simt.
Da-mi aripi de crediinta,
invata-ma sa zbor!
Gaseste-mi Dumnezeul
ca-s singura si mor!

( Petraru Carmen - Rugaminte )

Ceasul

 

Nu ti-a fost dat să vezi vreodata,
Când toamna palida coboara,
Intr-o gradina despoiata,
O ramura intirziata
Ce-a inflorit a doua oara?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Se te intrebi: ce taina, oare,
Ascund intelepciunii tale
Infriguratele petale,
Ca miine stinse, fără soare?

Si dac-o blinda-nduiosare
Ti-a frint o clipa-n ochi lumina,
Cum stai asa, intrebatoare,
Uitindu-te la biata floare,
Ai inteles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primaverii.
Si-n preajma mortii abatute
A picurat, pe nestiute,
Un strop din cântecu-nvierii...

( Octavian Goga - O ramura intarziata )

Vintage

Un foşnet dulceag, vijelie nebună

Mă cheamă, te cheamă spre tine, spre mine ...

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Păşeşte spre mine ...

- Păşind, vin spre tine ...

- Atinge, coboară, înalţă lumina,

Acoperă-mi aerul din albastrul abis.

- Ating, mă cobor, mă înalţ înspre tine

Mă strânge o frânghie aspră ... ce joc! ...

- Dezleagă, iubito, strânsoarea încinsă,

Priveşte cum ninge cu soare şi foc.

- Dezleg, iubite, ameţeala fierbinte

Şi mâini, şi picioare-mi sunt piatră ...

Furtună-mbibată cu miros de sfârşit,

El cheamă, ea plânge-ntr-un tril ameţit ...

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, în zare ... departe ...

Te uită cum arde un foc între noi.

- Departe ... departe ... şi ochii-mi scâncesc,

Amară durere-ntr-un zâmbet de chin ...

- Primeşte-ne-n tine, tu înger ... copil ...

Aprinde focul şi dă-ne lumina.

- Chibritul s-a dus, rătăcit în beznă,

Aş vrea să te strig, dar mi-e somn ...

- Te strig eu pe tine ...

- Mă strigi ... tu ... pe mine ...

Vânt adormit de sfârşit de furtună,

El strigă şi strigă şi ea e mormânt.

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, spre mine ...

Te uită, iubito, cum ţip ...

Chipul tău e deja ceară topită.

Degeaba mai plâng ...

O prinde de trup cu mâini tremurând,

"... dansează, copilă, dansează râzând ..."

Acorduri pierdute de pian învechit ...

( Ruxandra - Acorduri pierdute de pian invechit )

Porti deschise

Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să ştie tot poporul:
"Nu intră-n Rai" – şi-aşa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"

( George Budoi - Inscriptie de pe poarta Raiului )

Inainte si dupa

 

  

nu mă recunosc decât cu tine de mână plimbările noastre ridicau zăpezile de o parte şi de alta a drumului mâna ta îmi atingea buzele

tremuram amândoi atunci am văzut pentru prima oară flori de gheaţă mă învârteai în mijlocul străzii oamenii zâmbeau îşi trăgeau viaţa din noi

iubirea mea este un glob de sticlă pe care trebuie să îl întorci invers să îl scuturi bine aerul e roditor plutesc fulgii dar nici unul nu se mai aşterne aşa cum ne-ar fi fost

nu ştiu cum să îţi povestesc toate astea
juliturile din genunchi spartul geamurilor frigul semnele că ai crescut din coapsa mea că am crescut din cicatricele tale

sunt o rană pe care nu înţeleg cum să o mai ascund


 

( Elis Ioan - Timpul meu se masoara inainte si dupa tine ca dupa Hristos )

Incantatie

 

Si vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustam
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
să infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

( Lucian Blaga - Cantec in doi )

Mirror, mirron on the wall..

 

ai strigat la mine
cu gandul
si ai atipit istovit,
violet tu si cerul meu interior...

te-as sfasia cu privirea
te-as iubi cu viata mea
te-as ingropa in dorinta

te-as ierta...

( Camelia Radu - Tie, oglinda )

Umbrei mele i-e frica

Umbrei mele i-e frica
De umbrele arborilor
Mai mult decat
Mi- frica mie de arbori -
Arborii nu indraznesc
Sa m-atace
Dar in spatele meu
Se-aude mereu
O-ncaierare salbateca
De umbre.
Umbrei mele i-e frica
De umbrele pasarilor
Mai mult decat
Mi-e frica  mie de pasari -
Pasarile trec pe deasupra mea
Si nu ma ating,
Dar umbra mea se chirceste,
Se rostogoleste ranita
De ciocul lunecat al unei umbre.
Umbra mea este lipsita de-aparare,
Ea nu are radacini
Ca urmele arborilor
Si nu stie
Ca umbrele pasarilor sa zboare.
Ea a fost adusa pe pamant
Sa ma urmeze
Cu intuneric sangerand,
Sa se prefaca in noapte in cele din urma
Si eu sa nu stiu de cand
Inaintez fara umbra,
Cantand. 

( Ana Blandiana - Umbrei mele i-e frica )