Pe ganduri

Gandind la tine fruntea-acum ma doare.
Nu stiu ce rost mai are-a mea viata
Cand n-am avut o clipa de dulceata:
Amar etern si visuri peritoare!


De ce in noapte glasul tau ingheata!
Vedea-vor ochii-mi inca-o data oare
Frumosul trup, -femeie zambitoare!-
Ce mi-a fost dat sa-l strang o clipa-n brate?


Tu, blond noroc al unui vis desert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni sa stii ca nu te iert.


Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Si sarutandu-te am sa te cert
Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie. 

( Mihai Eminescu - Gandind la tine )

Hunting high and low

momentele noastre rămân suspendate până la

următorul gest de apropiere. are importanţă cine-l face primul?

de câte ori am impresia că te descopăr altfel,

sub haine inutile. acum

nu-mi retrag nicio dorinţă, nu dau
niciun pas înapoi, aş călca singurătatea pe bombeu, aşa că
sunt consecvent cu declaraţiile… 

spun, cu atâta convingere, doar cât îmi lipseşti!

simţi?

asta aş însemna pe un ram,
peste traficul intens de cugetări,
o nouă melodie. departe, două pahare, ceşti, o scrumieră.
nimic complicat.
poţi să înţelegi din respiraţie cum refac ultima întâlnire,
într-o clădire transparentă registrul a rămas alb

prea mult am dorit o intrare

sub adăpostul dialogurilor stinse,

la etajul unde ascensorul urcă mai rar,

printre heruvimi cu penaj auriu

un intermezzo între stări confuze. poate nu aş mai reveni

la trecerea spre pasajul subteran.

 

( Marius Nitov - Intalnire pe inaltimi )

Lamurire

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

( Lucian Avramescu - Singurul lucru care conteaza )

Mimetism

pe buze lacăt de zâmbet
mâinile mi le-ai pus jurământ la spate
sufletul arlechin

am fost fluture
ştiam să zbor larg şi deschis
să desenez norii cu visele
să fac piruete vrăjite
acum...
ştiu să umblu pe vârfuri,
ştiu să stau în genunchi,
ştiu să fac tumbe,
ştiu să păşesc apăsat
acum mă simt...
urs liber între fiare de circ

iar, lacrimilor...
ce naiba să le fac lor?
curg singure fără mine
deşi le-am înfierat
cu toate lanţurile putinţei şi nepuţintei!

mă iartă!
de mâine le voi picta în negru
să creadă lumea
că aşa plâng
mimii! 

( Sandrina Ramona Ilie  - Lacrimi de mim )

Petale

acum, cand petale de lalele-ncep sa cada,
acum, cand ochii mei in ochii tai incep sa vada
si-albastrul cerului e ideal in soare,
las gandurile tale in mintea mea tresare;
e greu sa fii perfect, cand nici nu esti,
e greu sa simti ca mori, cand tu traiesti,
dar totusi lasa-te purtat de mana sortii
si nu da prada trupul tau in cupa mortii;
a mai cazut inc-o petala...mai sunt trei,
ins-a fi bun nu-i imposibil daca vrei.
simt cum parca pleoapele-mi sunt grele
asa cum sunt aceste petale de lalele,
ce se deschid uitandu-se la soare
si cad duse de vant pe cand laleaua moare.
simt cum ma cuprinde un val far de culoare,
te-apropi-ncet de mine, ce simt in suflet, oare?
dormim imbratisati far a ne da seama
unde suntem sau cat e ceasul, caci ne-a murit si teama;
petalele se-nchid si totu-i clar- se face noapte...
pacat ca maine-n zori au sa lipseasca toate. 

( Marta Carmen Ioana - Petale de lalele )

Mireasa

Din bolta însorită – curgeau...
– petale –
Cu zbor gingaş de flutur...
Pe necuprinsa zare.

Pe-albastrul de azur,
Nori în sărbătoare –
Şi-au pus cămaşă argintată!
Luminos veşmânt –
Pentru nunta noastră!

Cum! N-aţi aflat? E nuntă...
Din cele preafrumoase,
Zămislite pe pământ –
Eu singură am fost aleasă...
Soarelui – să-i fiu mireasă.

Pământu’ntreg părea – altar –
Din petale argintii – suav covor...
Şi... ca-n vraja unui vis...
Mătasea-i fină – vibra a cântec –
Sub pasul meu... uşor.

M-am rătăcit în ochii mari
de foc –
Cand „soarele“ – cu braţu-i...
Şi inima aprinsă –
M-a prins... chiar de mijloc!

Faceţi loc! Faceţi loc!
Pasari cantatoare!
Şi voi păduri... munţi şi
izvoare.
Înveşmântată-n culorile luminii –
Păream... un rug în flăcări...
În raza lui de foc!
Pe-altarul sfânt al vieţii –
Iubire şi credinţă ne-am jurat.
EU – preafrumoasă fată,
EL – „soare“ în suflet strecurat –
Şi sub privirile senine
a celor adunaţi...
Roşind uşor – ne-am sarutat!

( Valery Becart - Mireasa )

Singuri

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.

( Nicolae Iorga - Ci de-am fi singuri )

Saruta-ma

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Sã stinga focul rãu ce i-a cuprins,
Sã-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or sã moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

( Magda Isanos - Saruta-ma )

Un pod cu chip de curcubeu

Vreti sa va spun cine sunt eu?...
Un pod cu chip de curcubeu —
Un curcubeu multicolor,
Armonizat pe placul tuturor!...
Cei mai multi —
Prostii —
Cred ca sant
Aureola unui sfant...
Iar cei mai putini —
Cei cuminti —
Cei care nu se-ncred in sfinti,
M-asigura ca sunt un pod,
Pe care regele Irod —
Un rege mandru
Si stupid —
A vrut sa-l construiasca-n vid...
Dar Dumnezeu l-a pedepsit,
Caci a murit,
Lasandu-si podul nesfarsit
Exact cand reusise sa-l indoaie
Cu cei din urma stropi de ploaie
Schimbati in lacrime solare,
Ca orice pod fara picioare.
Si totusi, acest pod sunt eu —
Un pod cu chip de curcubeu!...

( Ion Minulescu - Romanta nebunului )

Primavara in suflet

Pofteşte primăvară în casa mea
Hai să bem o ceaşcă de ceai de tei
Şi să discutăm…
Dacă vrei poţi să te serveşti cu nişte idei
Din  tavi întunecate cu dicţionare
Şi hai să vorbim
Despre călătoriile tale
De peste hotare.
Hai spune te-au însoţit berzele?
Păsările cele străbune.
Şi acele raze de 24 de karate?
Stai să-ţi mai torn nişte ceai
Şi spune-mi
Vreau sa vorbim pe săturate.

( Alexa Dumi - Primvara in suflet )