Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care îşi arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi faţa să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poţi topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în braţele mele
când te mângâi...
Calea Lactee îşi pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopţile plânse odată!

Modelează lutul meu
să poţi face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Şi nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puţin alb
şi cerul prea puţin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simţim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

( Lelia Mossora - Fluture de noapte )

Plus

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem-una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).



( Marin Sorescu - Contabilitate)

Jocul de-a viata

Să luă un nor,
să-l coasem într-un colţ de batistă
şi să-l numim SOARE !

Să culegem lacrimile
de pe obrajii omului iubit
şi să le numim STELE !

Să facem un drum nou
din vidul aşezat între noi!

Să adunăm tot verdele frunzelor
şi să tivim pomii goi !

Să întindem palmele spre cer
şi să-i atingem sufletul albastru !

Să prindem din zborul lor
cuvintele nespuse
şi să le aşezăm în acelaşi coş peste
DOR,
DURERE,
ABSENŢA,
TĂCERE,
IUBIRE !

...iar când se vor ivi zorii,
să ne spălam faţa
cu amăgirea unui
“a fost cândva“ !


( Lelia Mossora- Jocul de-a viata)

Pasii mei calca timpul

Suflete pustiit
nu adormi încă
şi mai spune-mi
povestea vieţii
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste şi dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
şi mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
şi ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheţa încă
şi mai încalzeşte-mă
ca atunci când
topeai tristeţea
în palme.


( Pasii mei calaca timpul - Daniela Pana )

Trepte de tacere

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atatea trepte ce coboara,
Cu sufletul tot mai adanc m-am dus,
Pe treptele tacerii ca pe-o scara.
Ca-ntr-un cuprins de pestera boltit,
M-am coborat in lumea nerostirii,
Si-n cutele de piatra i-am gatit,
Acolo-n fund, un ascunzis Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atatea trepte de tacere:
Adanc in mine, mai adanc m-am dus,
Acolo, unde orice vorba piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fara mal a nerostirii,
Pe treptele tacerii s-au prelins
Din ascunzis, luminile iubirii.

( Zorica Latcu - Tacere )

Si-am sedus vorbe surde..spre un drum fara urme

E linistea ploii ce sugruma cuvantul
Si nelinistea frazei prea lungi
Iar timpul stagneaza patronand inertia
Si nevoia de necunoscut.
E copilul din tine ce-ar vrea sa retraiasca
Macar unele momente din basm
Desi ploaia se tanguie si'n el si afara
Si-o va mai face si mult dupa punct.

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp
Sa uit de teama de-a mai privi inca o zi ce n-o astept
Simt ca mai e putin si am sa cred ca-s putine cuvinte

Ai putea sa gasesti citind printre randuri
Prilej de-a calca pe porunci
Si de-ar fi sa regret sa ma vindece timpul
Fiindca n-am avut rabdare sa-l pierd
Iar noul lui curs si-l va urma inocent
Si totul va parea de neatins
Iar gandul de ieri cineva-l va gasi
Poreclit de cerneala-ntr-un vers.

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp...
Sa uit de teama de-a mai privi inca o zi ce n-o astept
Simt ca mai e putin si am sa cred
Ca-s putine cuvinte...prea putine cuvinte..

Sa (mai) privesc inapoi de sub ploaie si vant
Sa (mai) astept lucruri noi dintr-un soare infrant
Sa privesc inapoi peste drum de apus
Sa astept lucruri noi dintr-un soare ce l-am rapus..

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp

Si-am depus juraminte..mai presus de cuvinte
S-am sedus vorbe surde..spre un drum fara urme..

( Versuri Coma- Mai presus de cuvinte )

Usi inchise

Unii oameni vad o usa inchisa si se intorc.
Altii vad usa inchisa,incearca zavorul,daca nu se deschide se intorc.

Sunt altii care vazand o usa inchisa,incearca zavorul,si daca nu se deschide, cauta o cheie; daca nu se potriveste...se intorc.

Sunt prea putini aceia care vazand o usa inchisa,incearca zavorul, daca nu se deschide, cauta o cheie, si, cand cheia nu se potriveste...
atunci fac ei o cheie potrivita. Ei stiu ca dincolo de usa vor gasi gradina secreta pe care unii o numesc implinire...

( Eugenia Buzatu - Usi inchise )

Convergente si divergente

Tu mergi lângă întrebările mele,
eu merg lângă liniştea ta.

Tu mergi lângă zorii dragostei mele,
eu merg lângă amurgul părului tău.

( Octavian Paler )

Tristi si goi

Când roua cade peste noi
Și lacrimi se ascund în slove,
Lumini se nasc și mor în nove,
Iar îngerii sunt reci și goi.

Când noaptea muşcă dintr-o stea
Și umbrele se plimbă triste,
Plătesc atâtea acatiste,
Dar nu mai vrei să fii a mea.

Când noaptea picură povești
Și albatroșii dorm pe ape,
Privești ascunsă pe sub pleoape
Să nu te văd și mă lovești.

Când toamnă eram amândoi
Și sărutam tăceri pe frunte,
Atunci mai exista o punte
Să vină îngerii spre noi.

Când viața noastră e un joc
Și rătăcim printre dileme,
Vânați de crude anateme,
Pășim ușor peste noroc.

Când alergam de mână, doi,
Nu eram îngeri triști și goi.

( Ioan Grigoras - Ingeri goi )

Mi-e toamna..

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
 de ploi prea albastre plângând.



( Lelia Mossora - Şi-mi e să mai ning... )