Stăm împăcaţi rănindu-ne de toate
Şi serile vin parcă mai devreme
Te însoţesc numai pe jumătate
Pierdută jumătate în poeme.
Ţesându-ne covoare şi macate
Păienjeniş asupra unor steme
Ne-nchipuim că suntem întâmplate
Vieţi de care nimeni nu se teme.
Prea sus ne ţine steaua nepătate
Privirile ce-ar vrea să se întreme
Cu picături de nucă verde, poate,
Din nucii care cresc între blesteme.
( C.Buzea - Nuca verde )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu