Pe frunza căzută pe gânduri dormea o fată
Cu mâinile de nori şi învelită în vată,
O picătură i-a atins faţa cu tentă de izvor
Şi-o uşă s-a închis peste privire, cu al candorii zăvor.
Pe-o piatră s-a odihnit un călător
Obosit de mersul printre idei cu pas visător,
Eram eu transmigrat în materii poetice,
Cu poezia răscolind straturile etice.
Pe-un nor s-a odihnit creştetul ploii,
Din părul ei se scurgeau eroii
Sub forme lichide prelungi
Imprimând în oameni murdare dungi.
Într-o portocală a pătruns o femeie
Ce s-a parfumat cu aroma ei, cu gândirea atee,
Am muşcat din portocală şi în gură
Aveam gust de femeie dulce şi pură.
Pe masă tastatura şi-a închis literele,
Am apăsat pe pielea de plastic şi s-au aprins sferele
De lumină policromă încuibată în monitor,
Gândurile s-au prelins în litere zvâcnind odihnitor.
( Razvan Rachieriu - Femeia din portocala )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu