Seductie

Se despleteşte noaptea, ademenindu-şi mirii,
Împreunând brocarturi şi umbre în ferestre,
Spumoasă urci spre mine, cu unduiri măiestre,
Lumesc păcat ofrandă, dat zeului iubirii.

Cad mantii de pe umeri, împovărând privirea,
Contraste alb şi negru de piele şi satin,
Fac sângele să fiarbă cum trece mustu-n vin
Şi buzele să soarbă din buze ispitirea.

Mi-s lacomi ochii. Mâna, descoase jartiere,
Ba dezvelindu-ţi coapsa, ba scrijelind pe pântec
O aspră mângâiere, un dezmăţat descântec,
Smulgându-te cu totul din false butoniere.

Vremelnice oprelişti încremenesc în aer,
Gem sâni sub apăsare a gurii flămânzite,
Ademeniri de carne din trupuri împletite,
Când risipite-n icnet, când risipite-n vaier.

Prelunga armonie, cu patima décor,
Descătuşează simţuri ascunse-n fiecare,
Ce ţin cât veşnicia ascunsă-n lumânare,
Iar ruşinate haine, zac vraişte pe covor.

( Oana Ovidiu - Seductie )