Culcata intre perne, ea se lasa-ndragita
Si suradea, placandu-i cum se-nalta s-o scalde
Iubirea mea tacuta, ca marea linistita
Cand vrea sa prinda tarmul in bratele ei calde
Ma urmarea cu ochii tigroaicei imblanzite
Si incercand alene atragatoare poze
Dadea candoare pura lascivelor ispite
Si-un farmec nou acestor trupesti metamorfoze
Si umerii si bratul si pulpele rotunde
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele
In mladierea lina a lebedei pe unde
….
-apoi cu-ncetul lampa se stinse si-n odaie
zaream numai caminul cum flacara-si rasfrange
iar focul, trimitindu-si suspinul in vapaie
tot trupul ei de ambra i-l imbaia in sange.
(Charles Pierre Baudelaire - Podoabele)
Un comentariu:
Delicatete e numele tau. ;)
Trimiteți un comentariu