mi-am ţesut cămaşă
din fire de ploaie
să fiu frumoasă în ochii lui
să-i alunec pe suflet
în şoaptă
ţâşnind murmur
de dor dintr-o lacrimă
coaptă
mi-am colorat umbrele
ca pe frunze
în goană prin anotimpuri
ameţitoare
să fiu frumoasă în palma lui
culegând cuvintele
din copacii cu roade
amare
mi-am împletit părul
cu izvoarele nopţilor
să-mi fie întuneric să caut
luna ori soarele
prin trupul lui ce va aprinde
în ultimul ceas
la flacăra inimii
veşnice felinarele
( Elia David - Mi-am impletit parul )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu