Dă-mi un motiv să te recunosc
Atunci când trec pe lângă tine
În marea cafea amară care e oraşul nostru.
Nu ai nici culoarea dimineţilor când eram al tău,
Nici gustul cald al toamnei în care ne învelisem.
Doar simţul opac al nedumeririi
Mă mai uneşte de EU cel care te mângâia,
De tinereţea mâinilor mele
Acum tremurânde legilor firii.
Nu mai aştept acel tren suferinţei mele de ieri,
Mâine seară nu mai plâng stropul de uitare deviată.
Omoară-mă încet dacă vrei,
La urma urmei sunt doar un concept
În lumea celor care mă uită pe mine – OMUL
Clipă de clipă, îmbrăţişare de îmbrăţişare.
( Marius Istrate - Ego. Concept )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu