Minţind
ca sărutarea n-o să doară,
sfioasă...
cuprinsă-n braţe m-am lăsat.
Sălbatica-ţi pornire
îngenunche trufaşa-mi fire,
stârnind furtuni bizare,
când tu strângeai...
mai tare... tot mai tare!
Fluturi de foc
roteau sub clar de lună,
izvoarele cântau
cu patimă nebună,
un cânt wagnerian
pe clapele iubirii renăscute!
Mă doare clipa –
dar lasă-mă
să-ţi sorb sălbăticia!
ciudat...
cum îţi doream... supusă...
stângăcia!
( Valery Becart - Lasa-ma sa-ti sorb..salbaticia )
Un comentariu:
Great shot!
Trimiteți un comentariu