Teiul
Nu are o geometrie fixă
Ci un fel de turbare lină
Curgând pe dos decât mine
Întorcându-se din înalt întru tihnă
Şi
Îmi iau ochii şi-i îngrop,
Urechile le-ascund în iarbă
De dragul fugii de tine
Reinventez totul în grabă
Dar nu e timp, e târziu –
Ştiu, eşti îmbrăcată în foşnete
Te dai dezbrăcării în tei
Şi mă alungi cu trosnete
Ce ai
Nu e de dat,
Nici de furat
Nici măcar de mâncat
Sau de căţărat
E doar
Ce ai tu de Tei
Şi doar tu ştii să te bei
Şi arunci înapoi epitete
De parc-aş fi dat cu pietre
Şi mă zburleşti verde
De parcă m-ai crede
Că nu sunt doar vânt,
Îţi sunt legământ
De turbare lină
Din înalt întru tihnă…
Iubesc
Tot
Ce ai tu de Tei
Îmi iau o ceaşcă,
Tu vrei?
( Victor Potra- Ceai de tei )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu