Tu esti în vară, eu sunt în vară. In vară pornită
către sfîrsit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăus - mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.
Priveste în jos ! Priveste'ndelung, dar să nu vorbim.
S'ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta'năltimei si până'n vale
îmbătrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.
E mult înapoi ? Atîta e si de-acum înainte
cu toate că mult mai putin o să pară.
Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.
Ne'nchidem inima după nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăsi drumul
spre tărna si valea trădate'nmiit
pentr'un cer chemător si necucerit.
( Lucian Blaga - La cumpana apelor )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu