M-au înlănţuit braţele puternice
Ale gustului tău…
Simt cum îmi pierd răsuflarea
Dar mă las pradă sufocării plăcute
Şi sorb din tine
Cu lăcomia însetatului pentru care apa
Devine suprema dorinţă
A trupului deshidratat…
Pielea ta mi se aşează peste privire
Acoperă catifelat orizontul,
Iar degetele gustului
Îmi explorează universul
Cu o răbdare chinuitoare…
Sunt prins în capcană dulce de şuvoaie
Izvorâte din sălbăticia ochilor căprui
Şi mă las purtat în aval,
Tânjind după o transformare spectaculoasă
Care să dea măcar iluzie de corabie
Unei coji de nucă…
Lipită de pieptul strâns în chingi de dor,
Inima ta îmi transmite prin bătăi repetate
Să nu opun rezistenţă.
Şi nu o fac.
( Cristian Lisandru - Abandon )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu