Eu toamnei te aseaman tot mai mult...
ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult:
Ai vocea clara ca o dimineata;
te-nvalui in mister ca seara-n ceata;
ai izbucniri sagalnice, cochete
si-n zambet - lume-ntreaga de regrete;
ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa
si ochii tai in departari se-ngroapa;
ai nostalgii ca in amurguri, seara
si te-nfiori ca sub arcus - vioara;
ma ametesti ca vinul din podgorii
si-apoi te duci ca-n vantul serii - norii...
... si ma intreb mereu: care e doamna
care ma fascineaza: tu sau toamna?
( Romeo Morari - Asemanari )
Un comentariu:
Un suflet nobil ramane, oriunde, in orice mediu, tot nobil, intocmai ca aurul.
Trimiteți un comentariu