în altă viaţă am fost un râu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletită
câteodată frunzele ei
îmi acopereau trupul
câteodată se închidea în sine şi plângea
adesea o mângâiam unduitor
într-o zi iubita mea a plecat
în căruţa unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobatură
eram furios şi pentru o vreme
n-am mai privit malurile
până când o femeie necunoscută
privind prin mine pietrele
a vrut să afle rostul pământului
şi s-a lăsat să cadă
ca o pană de codobatură
ca o frunză de salcie
a plutit o vreme
cât m-au ţinut braţele
apoi am sărutat-o
şi a rămas în voia mării
deseori iubita mea cântă
la miez de noapte
vrăjeşte pescarii
iar eu întind degetele
prin siajul bărcilor
( Ionut Caragea - În altă viaţă am fost un râu )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu