Gandul disperarii

Pluteste in inima gandul disperarii
Tu pari senina si resemnata
Cade in pleoape plumbul inserarii
Cadelnita in apa prea-curata.

Atunci cand inima bate langa tine
Ferestrele dorului ma leaga de speranta
Ma plec in fata gandului ce vine
Alimentand durerea fara portanta

Te vreau cu mine contempland prezentul
Te vreau pierduta langa bratul meu
Te simt in lume atingand absentul
Esti muza mea si-asa te vrau mereu

Plutesti si visul curge in simpla nepasare
Te certi si puncte negre bifezi in calendar
Stindard, sobor de preoti pe chipu-ti iar apare
Orbecaind prin pusta cea plina de amar.

In tine e un zbucium, o lupta permanenta
Mustrari si ape tulburi inconjura destinul
Carari ce intretaie iubirea somnolenta
Izbesc in malul vietii, descoperindu-i chinul.

Oricat as vrea, se pare, ca nu ma pot schimba
Sunt tulburat de mine si timpul ma doboara,
As preschimba tacerea in zvon de catifea
Si te-as cuprinde vesnic in anii care zboara.

( Gheorghe Puzdrac- gandul disperarii )