Şi toamna-n calda-i miere
În lumea ta deschisă ca floarea de castan
în miezul toamnei lungi şi înmierite
cu pas uşúre intru / un profan
mi-e teamă că nu-s rugăciuni smerite îndeajuns
rostite în amurg
că ploile vor năvăli în burg
şi floarea ta o vor topi iubiri nesfinte
în lumea ta deschisă ca aripa ce-ntinde
o punte de zbor tandru / un curcubeu de zbor !
în lumea ta prea-buno ! păşesc încet
uşor
păzind cuvânt şi ceruri
de arsu-mi cânt / de dor
aşa-i şoptea iubitul / aşa visa iubita
şi toamna-n calda-i miere le îmbăia ursita
( Simona Lazar - Si toamna-n calda-i miere )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu