Am omorât vreodată
vis de om?
Am risipit speranţă
şi am făcut să sece roua?
Am lăsat dorul
dezbrăcat şi singur
să bată pe la porţi străine?
Am lăsat în ger lumina
şi am primit deşertăciunea
în casă?
Am condamnat cuvintele
să tacă
sau am sugrumat
vreun vers ce mi-a bătut
la uşa sufletului?
Am călcat în picioare
o inimă ce bătea pentru mine,
dar în pieptul altui muritor?
Am vorbit
de am speriat tăcerea?
Câte întrebări
De a căror răspuns mă tem...
Câte întrebări
Pentru care plătesc...
( Luminita Aldea - Spovedanie )
Un comentariu:
very cool.
Trimiteți un comentariu