„te urăsc
dragul meu”
īmi spuneai atārnată de lacrimi
undeva
cineva
īţi umplea tristeţea
cu patimi
„te urăsc
cum urăsc viaţa”
liniştea buzelor tale
se-aşeza cuminte
pe mine
„te urăsc
te urăsc
mai presus de fiinţă”
şi rādeai nebuneşte
īngropată īn teamă
„te urăsc”
mureai īn fiecare clipă
otrăvită de ură
doar
timpul se oprea uneori
īntre sānii tăi
ca o glumă
eu
tăceam
şi acum tac
ura din mine
n-am s-o pot striga niciodată
apoi ai plecat
spre cer deodată
te urăsc azi şi eu
tārānd după mine trecutul
„te urăsc
dragul meu”
nimeni n-o să-mi mai spună vreodată
( Papapruz Adrian - Ura iubirii )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu