Mistuit

 

Dacã omul ar putea spune cat de mult iubeste,
Dacã acesta si-ar putea înãlta iubirea la ceruri
Ca pe un nor scãldat în luminã;
Dacã precum zidurile prãbusindu-se,
Întru a se închina adevãrului,
Omul si-ar putea învinge trupul, pãstrînd doar miezul iubirii,
Pãstrînd doar adevãrul
Care nu se numeste glorie, destin, nici ambitie,
Ci numai iubire,
Eu as fi cel care-si imagineazã;
As fi acela care cu limba, cu ochii si cu mainile lui
Mãrturiseste în fata lumii adevãrul uitat,
Adevãrul despre iubire.

Eu nu recunosc o altã libertate decît libertatea de a fi captiv
În altcineva, numele cãruia nu-l pot rosti fãrã sã mã treacã fiorii;
Cineva pentru care uit de existenta mea meschinã,
Iar ziua si noaptea devin pentru mine orice-mi doresc,
Trupul si sufletul meu plutesc în trupul si sufletul lui,
Ca si bîrnele de lemn pe care marea le îneacã sau le salveazã

Usor, ca libertatea iubirii,
Unica libertate care mã face sã tresalt,
Unica libertate pentru care as muri.
Doar tu justifici existenta mea:
Dacã nu te-as cunoaste, nu as mai trãi;

Dacã as muri fãrã a te fi cunoscut, n-as mai muri, deoarece nici n-as fi 

( Luis Cernuda - Daca omul ar putea spune cat de mult iubeste )