Plutire de toamna

Răsar gânduri ca visele nopţii
ce-mi strâng culoarea din obraji
unde mă îndeamnă să fiu falsă
prin câmpul golit de povesti.
Întind, ramnific trena toamnei
cu foşnetul frunzelor reci,
culeg bucaţile de stele
să prind putere, unde eşti?

Toamna aleargă spre mine,
se scutură de stele,
împrăştie rugină,
de mine nu-i este milă.

Mai tristă ca ieri şi ca mâine
veghez florile să-mi dea lumină
în strălucirea nopţii de toamnă
mă iau şi plutesc după o frunză.

( Mara Manolache - Plutire de toamna )