Dezamagiti

Prea multă dragoste am pus...
Prea sfânt-a fost credinţa mea...
În tainiţe acum de sus
Spre-a mea năpastă voi cădea.


Şi gura o deschid în van,
Căci ea nu poate a mai spune
Ceea ce-n suflet încă am:
Un dor şi-un chin într-o genune!


Privesc întunecata zare
Ce-şi pierde urma în trecut.
Spre ce mă-ndrept acum eu, oare?
Mai am ceva ce n-am pierdut?


M-a prăbuşit nesocotinţa
De-a şti ce alţii n-au ştiut:
Adevărata dragoste-n fiinţa
Ce o iubesc ca la-nceput!


Poate că soarele va răsări din nou...
Ci cui îi va mai păsa atunci
De-o biată pată de lumină?! 

( Bogdan Olteanu - Dezamagire )