Mi-as lasa sufletul pe marginea marii
Sa-l imprastie vantul intr-o mie de culori si valuri
Sa-l incalzeasca soarele vara si sa-l bronzeze
Pescarusii sa-l duca in gura pana la tine...
Mi-as lasa sufletul pe varf de munte inghetat
Un vulture sa-l ia in cioc si sa-l sfarame
Sa cada zapada peste crestetul lui invechit
Sa se rostogoleasca tot mai jos pana la tine...
Mi-as lasa sufletul pe-o campie intinsa
Verde ca de smarald ,moale si plina de roua
Sa-i creasca din lumina papadii galbene
Sa le simti mirosul si sa-l simti si pe el...
Mi-as lasa sufletul intr-un parc cu scarciobe
Sa se joace ca la inceput ,nechibzuit,naiv si mic
Sa-l ninga cu frunze toamna rosie aurie..
Sa-l calce un copil,sa-l ia si sa ti-l daruiasca...
Mi-as da sufletul tie!
Sa-l porti la gat pe post de talistan norocos
Sa ti-l cosi de camasa sau sa ti-l prinzi in par...
Si asa,sa ma ai pe vecie...fara sa ma poti atinge...
Fara sa ma poti rani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu