Straveziu

A fost cândva pamântul nostru straveziu
ca apele de munte-n toate ale sale,
în sine înganând izvodul clar si viu.
S-a-ntunecat apoi launtric, ca de-o jale,
de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.
Aceast-a fost când o salbatica risipa
de frumuseti prilej dadu întâia oara
pacatului sa-si faca pe sub arbori cale?

Nu pot sa stiu ce-a fost prin vremi, odinioara,
stiu doar ce vad: sub pasul tau, pe unde treci
sau stai, pamântul înc-o data, pentr-o clipa,
cu mortii sai zâmbind, se face straveziu.
Ca-n ape fara prunduri, fabuloase, reci,
arzând se vad minuni - prin lutul purpuriu.

( Lucian Blaga - A fost candva pamantul straveziu )