Sunt un străin în propria existenţă… Rătăcesc fără busolă pe drumurile bătătorite al vieţii mele, fără să am niciun sentiment de deja-vu… Dacă o să mă întrebaţi unde merg, vă voi răspunde „Către mine”, dar paşii mă poartă din ce în ce mai departe şi nu ajung niciodată la uşa sufletului meu. „Destinatarul necunoscut”, râde poştaşul şi îmi lasă în cutia poştală factura pe care trebuie să o plătesc pentru bucuriile mele, pentru eşecurile mele, pentru speranţele transformate în nori călători… Mă apasă lipsa de orientare şi devin, cu fiecare zi care trece, un călător împovărat de grija că fiecare oprire nu înseamă altceva decât o altă plecare către nicăieri. Sunt un străin în propria existenţă… Îmi poate spune cineva care este drumul către mine?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu