miercuri, 26 august 2009

Hipnoza sarpelui






Hipnotizează din spirala-i verde
Ochi rubinii ca boabele de must.
Târându-se pe drumul său îngust
În scorburile mai adânci se pierde.

Nu-l deranjează adevărul frust
Din limba-i ca o flacără ce arde
Şi nici înseninatele cocarde
Nu-l fac să-şi regăsească unghiul just.

Gonit din paradis de-o amăgire
Şi-a înveninat destinul pas cu pas,
El lumea o priveşte cu uimire

Văzând cât de puţine i-au rămas.
Doar trupul arcuindu-se, sclipire,
Se strânge între zvâcnire şi popas.

( Petre Teodor Cosmin - Sarpele )

3 comentarii:

Dungha spunea...

continuarea:

tic-tac, tic-tac!

Adrian LaRoque spunea...

Great macros.

Green spunea...

Interesante unghiuri.