beau flacăra iubirii dintr-un potir de carne
când sângele-n văpaie rapid s-a prefăcut
şi braţul tău apucă plăcerea-mi s-o răstoarne
într-un decor de corpuri demonic şi zăcut
e cald iubito... fruntea mi-e un văzduh de ceară
cu păsări de cenuşă ce se înalţă-n gol
când vremea ne asmute şi calmă ne strecoară
prin găurile negre din Univers şi sol
de mi-ar surâde luna stând beat la tine-n poală
sau de-ar trosni o venă în mii de rădăcini
m-oi arunca în versul ce licăre-a cerneală
şi voi urca spre ceruri buchetele-mi de spini
grămezile uitării spre viitor ne poartă
lăsând în urmă viaţa şi aura-i deşartă
( Ionut Popa - Beau flacara iubirii )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu