călcând pe vântul rece al dezbinării noastre
s-a rupt din veşnicie o altă zi în care
lumina ce respiră lumină în dezastre
nu ne mai calcă urma cuprinsă de splendoare
în colţul fiecărui atom ce leagă viaţa
rămânem doar o pată când clipa ne petrece
pe alte aşternuturi străini la suprafaţa
gândirilor ce lasă gândirea să se-aplece
spre-a liniştii ureche şi-n noi să se întoarcă
precum ninsoarea iernii se-ntoarce-n chip de ploaie;
găsind îmbogăţire în orişice remarcă
cedează vitejia odihnei în războaie...
ce-i astăzi de plecarea-ţi se-aruncă-n valuri repezi
şi frumuseţea piere când inima o lepezi?
( Ionut Popa - Calcand pe vantul rece )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu