Colivia

De mic copil, înainte de a face ceva mai bun,
înainte de a învăţa să merg pe picioare,
cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini...
Obiceiul ăsta mi-a rămas şi acum când m-am făcut băiat mare.

Doamne, ce bine e să ai certitudini!
Sânt lucruri care-ţi vin mai frumos decât hainele noi,
decât propria-ţi piele,
sânt mai utile decât umbrela, sau invenţia tiparului -
călduroase, intime şi protectoare ca nişte perdele.

Sânt aproape douăzeci de veacuri de când caut,
de când caut, împreună cu amicii mei, mereu,
dar până astăzi eu n-am găsit nici o certitudine
în afară de cele patru picioare ale patului meu.

Întotdeauna singur, întotdeauna mare,
din patul meu foarte cert şi orizontal,
pot să văd, prin fereastra cu gratii, cerul întotdeauna albastru,
castanul întotdeauna solemn şi treptele dealurilor în fundal.
Pot să urmăresc marivaudajul indecent al norilor greoi şi senzuali,
pot să-mi dau seama că solemnitatea castanului vine din rădăcină,
pot să râd cu hohote de o cracă răsucită ciudat şi comic în fereastră
şi să primesc mesajul aerian al păpădiilor şi al
gânganiilor cât o neghină.

( Geo Dumitrescu - Despre certitudini I )