luni, 11 ianuarie 2010

Eruptie


Când îmi lipseşti...
Se-nvolbură norii
şi plâng flori de foc,
Se cască pustiuri în mine
Trec clipe eterne
şi cerul ia foc,
se scurge tot iadul prin vine.

Când îmi lipseşti...
Plâng îngerii-n ceruri
şi munţii erup,
Pământul se scutură bine.
Rup stele din boltă
apoi le sărut
şi-n ploi le trimit către tine.

Când îmi lipseşti...
Răpesc curcubeul şi luna o mut.
Simt frig şi căldură
deodată în trup.
Ard munţi de comete
eu însămi sunt rug
Ard dorul ce aprig revine.


( Mirela Valeanu - Cand imi lipsesti )

3 comentarii:

l'alia-du spunea...

genial, saludos

Hudini Silviu spunea...

frumoase versuri si interesant cadru..ma inclin cu respect

Alex Stoia spunea...

place, inspirata poezie si cadru