E înca în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat cînd zi s-a facut.
Dragoste, împrumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Simt înca în mine greul pamîntului si deznadejdea
lutoasa. În mine tînguitoarele nopti.
m-am ridicat cînd zi s-a facut.
Dragoste, împrumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Simt înca în mine greul pamîntului si deznadejdea
lutoasa. În mine tînguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gînd
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cîteodata mai vine un vînt.
În ceasurile desprimaverii, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru, ce-l port pe umeri
si da-mi taria de-a suporta
bucuria eliberarii.
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cîteodata mai vine un vînt.
În ceasurile desprimaverii, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru, ce-l port pe umeri
si da-mi taria de-a suporta
bucuria eliberarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu