Taietura pe-un tablou

Peste câmp s-a aşternut o perdea de ceaţă;
Pomii s-au împrăştiat dincolo de conturul lor,
Printre aburii vălătuciţi de vânt. E dimineaţă;
Un şoim s-a rătăcit în propriul său zbor.

Lungimile se umflă, cresc şi se-nconvoaie
Pe după curbele cu abur împletite,
Cerul e alb, bizar şi se îndoaie
În voia palelor de vânt pripite.

În falduri largi, înşelătoare, ce-au ascuns
Vigoarea limpezimilor diurne,
Răsare-un pom cu crengile plutind în ceaţă, nepătruns,
Ca un telal înfăşurat în albituri nebune.

( Pan Cristian - Tablou cu ceata )