Deci onorate public, să faci pe dracu-n patru,
Să-mi spui acum şi mie: de ce-ai venit la teatru?
E drept că toata ziua te-nvârţi ca un şurub,
Şi poate că-i mai bine aici, decât la club...
Avem şi noi la teatru farsori ce joacă drame,
Şi-n fiecare lojă câte-un brelan de dame;
E plin de fanţi parterul şi după cum vedeţi,
Avem la galerie exolfe şi valeţi;
Balcoanele sunt pline de cărţi amestecate;
Avem în fundul sălii o-ntreagă facultate
De inimi mititele ca nişte aşi de cupă;
Am instalat afară un casier la crupă -
Şi-avem şi noi un "chibiţ" ce nu cunoaşte jocul:
Acela-i pompierul, menit să stingă focul,
La noi e mult mai bine decât la masa verde.
Aici un om de treabă cel mult îşi poate pierde
Bastonul sau galoşii, umbrela sau nevasta -
Dar câţi, la urma urmei, n-o pierd şi fără asta!
Pornisem a va spune doar câteva cuvinte...
Fiindcă, cu vreo lună sau două mai-nainte,
Moralitatea-n artă a fost pe neaşteptate,
O chestiune gravă de actualitate;
Fiindcă-n ţara noastră (eminamente castă)
Nici un bărbat pe stradă nu scoate-o vorbă proastă,
Şi orice Galatee, când are-o aventură,
Se culcă şi se scoală tot cu morala-n gură -
Mă simt în seara asta dator să vă previu
Cât este încă vreme (deşi e cam târziu,
Şi, poate, multă lume a adormit în sală) -
Că piesa ce se joacă e-o piesă imorală...
Cum? Nu se scoală nimeni să plece?... Curios!
Vă jur că teatrul nostru e-un teatru serios,
Că piesa de-astă seară, cu scene palpitante,
În care este vorba de patru-cinci amante
Şi de-un amant de pică, "Amantul anonim",
E-o piesă serioasă... Dar ce să mai vorbim!
De-aş întreba pe cea mai sensibilă cucoană:
Vrei artă cu morală sau artă cu... havană?
În gând ea mi-ar răspunde: "Vreau artă cu trabuc".
Deci piesa ce se joacă e-o piesă cu bucluc,
Dar cum nimeni nu pleacă şi toată lumea tace,
Înseamnă că "Amantul", aşa cum e, vă place.
Da, ştim şi noi că teatrul ar trebui să fie
O şcoală de moravuri şi-un leac de insomnie,
Un sfânt lăcaş în care un spectator novice,
Când intră să se dreagă, nu riscă să se strice.
Mai mult decât atâta: un teatru-adevărat
Ar trebui să dreagă ce e deja stricat,
Să-mi spui acum şi mie: de ce-ai venit la teatru?
E drept că toata ziua te-nvârţi ca un şurub,
Şi poate că-i mai bine aici, decât la club...
Avem şi noi la teatru farsori ce joacă drame,
Şi-n fiecare lojă câte-un brelan de dame;
E plin de fanţi parterul şi după cum vedeţi,
Avem la galerie exolfe şi valeţi;
Balcoanele sunt pline de cărţi amestecate;
Avem în fundul sălii o-ntreagă facultate
De inimi mititele ca nişte aşi de cupă;
Am instalat afară un casier la crupă -
Şi-avem şi noi un "chibiţ" ce nu cunoaşte jocul:
Acela-i pompierul, menit să stingă focul,
La noi e mult mai bine decât la masa verde.
Aici un om de treabă cel mult îşi poate pierde
Bastonul sau galoşii, umbrela sau nevasta -
Dar câţi, la urma urmei, n-o pierd şi fără asta!
Pornisem a va spune doar câteva cuvinte...
Fiindcă, cu vreo lună sau două mai-nainte,
Moralitatea-n artă a fost pe neaşteptate,
O chestiune gravă de actualitate;
Fiindcă-n ţara noastră (eminamente castă)
Nici un bărbat pe stradă nu scoate-o vorbă proastă,
Şi orice Galatee, când are-o aventură,
Se culcă şi se scoală tot cu morala-n gură -
Mă simt în seara asta dator să vă previu
Cât este încă vreme (deşi e cam târziu,
Şi, poate, multă lume a adormit în sală) -
Că piesa ce se joacă e-o piesă imorală...
Cum? Nu se scoală nimeni să plece?... Curios!
Vă jur că teatrul nostru e-un teatru serios,
Că piesa de-astă seară, cu scene palpitante,
În care este vorba de patru-cinci amante
Şi de-un amant de pică, "Amantul anonim",
E-o piesă serioasă... Dar ce să mai vorbim!
De-aş întreba pe cea mai sensibilă cucoană:
Vrei artă cu morală sau artă cu... havană?
În gând ea mi-ar răspunde: "Vreau artă cu trabuc".
Deci piesa ce se joacă e-o piesă cu bucluc,
Dar cum nimeni nu pleacă şi toată lumea tace,
Înseamnă că "Amantul", aşa cum e, vă place.
Da, ştim şi noi că teatrul ar trebui să fie
O şcoală de moravuri şi-un leac de insomnie,
Un sfânt lăcaş în care un spectator novice,
Când intră să se dreagă, nu riscă să se strice.
Mai mult decât atâta: un teatru-adevărat
Ar trebui să dreagă ce e deja stricat,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu